14 Sep 2012

OM

Author: Kripto | Filed under: Oameni si oameni...

Caldura mare afara si la metrou. Un inceput de august asa cum am cam inceput sa ne obisnuim. (Nu e de mirare cat de usor au inceput sclavii televiziunii sa creada ca de fapt nu exista incalzire globala. Daca ii repeti cuiva o minciuna de destule ori, te va crede – asa sunt oile.)
Ies de la metrou, ma garabesc sa urc scarile si ajung sus. Aceasta mica alergatura, plus trapul intre statia de metrou si birou (cam 15 minute) e un minim de exercitiu pe care il cam apreciez zi de zi. Darb de data asta eram dupa o raceala, cu dureri de cap, tamplele bubuind si un pic de ameteala. Oi fi nascut eu la sfarsit de vara si poate de asta apreciez mai mult racoarea decat caldura peste 25 grade celsius.
Cum spuneam, ajung sus. Simt nevoia sa ma opresc, deoarece toate piesele de mai sus, adunate, imi faceau capul sa o ia un pic razna si sa uite ca mai am nevoie si de simtul echilibrului. Instinctiv, ma iau de tample si inchid ochii.
“Hei, te simti rau?”
Era o voce te barbat, maxim 25 de ani. Ceea ce m-a surprins era seninatatea. Nu avea acea urma de mila sau superioritate pe care o simt oamenii cu creierele spalate in sensul ca “orice fapta buna este rasplatita mai tarziu”. Cand ajuti pe cineva si te umflii in pene dupa aceea, inseamna ca nu ai facut-o din bun simt, ci datorita unei obligatii subconstiente, care nu a devenit (poate inca) obisnuinta, un mod de a fi, inteligenta sociala proprie, sincera. Te simti mandru/a ca ai facut ceva iesit din comun, in loc sa ai senzatia a de fapt asa ar trebui sa stea lucrurile in mod normal.
Ma uit la el si ii raspund incercand sa schitez un zambet si sa-mi controlez vocea astfel incat sa nu aiba impresia ca vreau sa scap de el.
“Sunt OK. Imi trece repede.”
Mi-a oferit foarte senin si natural taburetul pe care se odihnea cand nu avea clienti. Da – baiatul avea o taraba cu legume si fructe chiar langa iesirea de la statia de metrou Aurel Vlaicu. Cand l-am refuzat, mi-a indicat o banca la umbra ca alternativa. Nu a fost insistent, nu am simtit pic de mandrie sau interes in vocea sau mimica lui. Subliniez ca sunt extrem de reticent, orice as exprima in aparenta. Nu m-a tinut sub observatie, dar nici nu si-a schimbat atentia de parca nu as fi existat.
Dupa nici 1 minut am plecat spre birou. I-am multumit cat am putut de sincer, dar fara prea multe inflorituri. Mai putin pentru grija si mult mai mult pentru ca mi-a inseninat ziua.
In fiecare zi incerc sa invat ceva nou. Nu mai tin minte daca atunci am facut asta. Dar stiu sigur ca in acea dimineata am intalnit un OM.

Kripto out.

Tags: , ,

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.