17 Sep 2012

Handicapuri

Author: Kripto | Filed under: Extra-Civism, Oameni si oameni...

Astazi am ajuns iar sa calatoresc cu trenul. Obosit dupa festivalul “Out of Doors” din Constanta, ma indreptam catre Bucuresti mai mult adormit decat obosit. Undeva dupa Ciulnita am deschis ochii – in fata mea se aflau o doamna si o fetita. Cea mica ii dormea pe umar, cu un chip foarte senin. Tin minte ca in alte momente in care deschisesem ochii le-am perceput pe amandoua acolo, pe scaunele din fata mea. Am impresia ca de vreo doua ori m-am straduit sa imi schimb pozitia, pentru a nu le deranja (loc putin la picioare in trenurile CFR…).

Cand cea mica s-a trezit, am realizat ceva neobisnuit cu miscarile capului si modul in care isi exprima atasamentul. Tinand ochii inchisi, vorbea intr-un mod extrem de relaxat, dar si sigura pe sine, cu mama ei. Apoi am observat lucrul care m-a socat cel mai mult, detaliile aflandu-le mai apoi de la mama ei – sufera de desprindere de retina.

Nu m-am putut abtine si, in discutiile cu amandoua, am laudat modul in care comunica. O mama iubitoare, o fiica foarte inteligenta si capacitatea de a se intelege fara ca vreuna din ele sa isi ceara dreptul la autoritate sau superioritate. Ceea ce m-a impresionat si mai mult a fost povestea despre birocratie si despre lipsa de interes a statului roman de a ajuta o anumita categorie de oameni cu handicap fizic. Ca sa nu uit, fetita este in calsa a 3-a la scoala speciala din Bucuresti, unde a reusit sa ajunga doar cu mari eforturi.

Povestea este in felul urmator.

Doamna este din Fetesti. Prima bariera de care s-au lovit a fost lipsa de interes din partea nagajatilor primariei, care ar trebui sa analizeze fiecare caz si sa distribuie elevii la scoli in functie de capacitati. Actionand din inertie, primarul Fetestiului a decis ca cea mai indicata scoala ar fi cea din Buzau. Nu ne-am dat seama nici eu, nici doamna in cauza, de unde si pana unde ajunsese acel “om politic” la o asemenea concluzie. Drumul de la Fetesti pana la Buzau este mult mai complicat, iar conditiile mult mai precare decat la Bucuresti. Practic, acel om fara nici un fel de experienta, este pus sa dea un verdict intr-un domeniu in care nici macar nu e nevoie sa isi dovedeasca propriile capacitati cand candideaza pentru functie. Dupa o serie de interventii foarte hotarate din partea dumneai, a reusit sa obtina repartizarea in Bucuresti.

Unul din motivele pentru care doamna a ales capitala si conditiile mai bune este inteligenta copilului. Pentru cei care nu au intalnit asemenea cazuri, ar trebui sa aflati ceva despre legislatia din Romania.

In primul rand, pentru ca un copil sa poata urma cursurile unei scoli speciale pentru persoane cu disabilitati, trebuie ca in fiecare an sa isi refaca dosarul din care reiese ca are acea disabilitate. Nu conteaza afectiunea (surzenie, orbire, lipsa membrelor), confirmarea trebuie refacuta in acte in fiecare an, pana la varsta de 18 ani, cand primesc un certificat pe termen nedeterminat. Poate cei ce fac legile sunt mai credinciosi si au impresia ca d-zeul cre(s)tin le va da putere de regerare destul de mare incat sa indrepte afectiuni care nu pot fi “reparate” nici macar prin cele mai avansate operatii ale momentului. Si daca ar exista operatii, oare acei parinti care si le permit s-ar mai vedea nevoiti sa-si trimita copiii la scoli speciale “de stat”?

In al doilea rand, pentru ca un copil sa fie incadrat cu handicap grad 1, trebuie sa aiba, pe langa disabilitatea fizica, un retard mental. Cum am spus, fetita cu care am avut placerea sa fac cunostinta era foarte inteligenta (pe langa amabila si respectuoasa cu cei care o trateaza la fel, dar dracoasa si cu o autoritate calculata cand da peste prostie umana). Practic, mamei ei i s-a spus ca nu poate fi trimisa la o scoala speciala pentru nevazatori deoarece nu are I.Q.-ul destul de scazut. Mai pe romaneste, nu este destul de proasta.

Eu stau si ma intreb – de ce ai trimite la scoala oameni cu retard mental, care oricum au limita in ceea ce pot invata, iar in acelasi timp a-i refuza aceeasi educatie cuiva care are capacitatea, potentialul de a folosi si dezvolta lucrurile invatate pe viitor? Mentionez ca la noi nu exista o diferentiere intre scoli pentru persoane cu dizabilitati fizice care sufera sau nu de retard mental de orice nivel. Practic statul roman spune: “ori esti prost si, daca iese ceva din tine ne putem da mari, ori esti inteligent, caz in care ne doare in (MS) DOS-ul lui Bill Gates de tine!”

Am terminat o facultate de psihologie si am vazut in ce hal sunt majoritatea celor care urmeaza asemenea cursuri. Multi invata din carti, nu si din practica, nu au contact real cu meseria si singurul lor scop in viata este sa ocupe un post unde nu inteleg prea multi care le sunt atributiile, dar plata sa fie buna. Imagineaza-ti ca aceeasi fetita inca nu stie daca va avea sau nu cazare in cadrul scolii deoarece psiholoaga primariei, angajata special pentru asemenea cazuri, nu s-a sinchisit sa duca actele la semnat timp de trei saptamani. Fetesti este un oras foarte mic, foarte linistit si deseori plictisitor. O persoana pe o asemenea pozitie trebuie sa dea dovada de extrem de multa ignoranta pentru a nu face pasii necesari (si care tin de locul de munca) nici macar cand mama fetei a interpelat despre stadiul actelor. Practic asemenea momai, lipitori, rahati si diarei cu ochi, gasim cam peste tot in sistemul administrativ romanesc. Da, ma refer la cei care au un program foarte lejer, un loc de munca usor si fara stresuri, fara termene stranse sau riscul de a face pagube de zeci de mii de euro daca gresesc un mic detaliu. ASTIA merg dupa regula: “Mersul la munca nu e o problema, ci cele 8 ore cat astept sa plec acasa.”

Nu am pastrat contactul cu persoanele care mi-au tinut companie pe tren, insa acum cred ca stiu cum voi actiona data viitoare cand mai am ceva de donat.

In acelasi timp nu am idee ce ar putea fi facut. In politicieni nu poti avea incredere, deoarece majoritatea sunt “oameni de afaceri”, care stiu sa manipuleze lucrurile astfel incat ai lor copii sa-si permita terenuri, case… si masini cu care sa iasa la agata de pitipoance prin cluburi si cafenele pe Dorobanti. In administratori nici atat, deoarece nu ii intereseaza decat ziua de salariu si sa isi tina capul plecat… in caz ca ii prinde cineva caruia ii pasa cat de incompetenti sunt de fapt. Nu pot decat sa doresc un an scolar nou cat mai bun tuturor celor care chiar doresc sa invete, indiferent de varsta, specializare, materii preferate, muzica ascultata, aparenta sau… abilitati fizice.

Kripto out!

Tags: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.