11 Nov 2011

De LENE

Author: Kripto | Filed under: Povesti subiective

Oamenii intelepti cauta sa-si faca o parere proprie cat mai exacta, isi exercita curiozitatea si nu cer argumentele, ci le cauta ei, cheltuind energie pentru a se apropia de adevar. Restul cred in “ce trebuie”, “ce e normal”, ce vad & aud in media si “ce or sa creada altii”, imbatandu-se cu ignoranta si propriul refuz de a-si exercita orice drept care necesita un minim de efort intelectual.

Nu e de mirare ca acum a declara ce este evident pentru oricine a devenit noul adevar, pachetul este mai important decat ce contine, iar responsabilitatea s-a transformat in “efortul” de a pune pe altcineva sa faca o schimbare in numele nostru, fara macar sa-i sustinem. Desigur, asta in timp ce tot omul isi rezerva dreptul de a se plange ca a fost mintit, pacalit, manipulat, dand noi intelesuri expresiei: “Dupa razboi, multi eroi se arata.”

Poate te gandesti ca vorbesc aici de relatii, politica, economie, social… si ai avea dreptate – este vorba de toate domeniile. Suntem o lume de internauti inca dinainte de raspandirea retelelor sociale, unde “bunul samaritean” apasa un buton de “like” si nu se mai sinchiseste nici macar sa formuleze, in cuvinte proprii, ca i-a placut un lucru vazut, daca nu chiar sa spuna si de ce. Si inainte si acum se spune prea des: “vreau sa se schimbe lucrurile in bine”, dar fara a schimba nimic persoana care o spune. Oricine poate avea asemenea momente, dar nu le suport prea des.

Ma uitam cum niste oameni cu pretentii de intelectuali il indemnau pe domnul Plesu sa schimbe lucrurile in numele lor. Am vazut cum o persoana se plange ca nu poate face lucruri pentru sine, ca mai apoi sa se bucure de ele, insa numai dupa ce a ramas fara alte optiuni. Am obosit sa vad oamenii facand aceleasi greseli in relatii, apoi sa ma abtin sa intreb: “Dar tu chiar nu te gandesti cum pana mea (de curcan) ii alegi?”

Nu am uitat de cei care spun ca “traiesc”, dar de fapt evita exact sa traiasca, ascunzandu-se in spatele preceptelor. Nu mai am chef de oameni previzibili. Cei care poarta masti sunt foarte previzibili, deoarece incearca din rasputeri sa para ca fac parte dintr-un anumit tipar general acceptat. Problema e ca daca stii preceptele si asteptarile “oficiale” ale oamenilor, vezi direct prin masca lor. Invatasem din Dune sa urmaresc acele mici reactii ce dau de gol un om ce se preface, tensiunea care se aduna in coltul ochiului cand verifica daca “specatorul” este fermecat de rol, dar si micile intarzieri ce arata ca un gest a fost gandit sau este natural.

Problema mea nu e rolul in sine, ci faptul ca omul ajunge sa considere ca doar purtand o masca poate fi natural si poate obtine ce doreste atat el/ea, cat si ceilalti. Politicenii si vanzatorii ne mint pe toti, oamenii din jur se mint intre ei (in special prin omisiune), iar cei care se indragosesc mint in relatii, sperand sa isi pastreze o anumita imagine (de obicei pentru ca nu au incredere, dar si ca sa lungeasca iluzia senzatiilor de la inceput). Deci cand ii spui omului ca ideea pe care si-a format-o din minciunile altora este una proasta sau cel putin incompleta, tinzi sa te trezesti cu niste raspunsuri stupide in genul: “eh, il inteleg”; “cred ca si eu as fi facut la fel”; “eh, daca asa merg lucrurile, eu ce pot sa fac?”. Chiar nu prea mai am amici de gen masculin, in special din cauza reactiei pe care o au cand le spun ca eu prefer sa cunosc persoana putin inainte sa spun clar daca vreau sa lasam de o parte hainele si ratiune cateva ore. Mai exact, am primit in repetate randuri urmatorul sfat, redat in termeni generali: “Bha, nu trebuie sa o cunosti. O momesti cu ceva de baut, te prefaci ca o placi, o faci sa rada, nu vorbesti nimic despre tine si iti garantez ca o f**i in maxim o saptamana.”

…De ce s-ar presupune ca e nevoie de o saptamana? Dorinta, cheful, initiativa sunt sau nu sunt. Iar cand apar fara ajutajul unui exces de alcool, al unor promisiuni nefondate (aviz lingusitorilor, in special lui Dragos), ai sanse mari ca tu si persoana cu care ai facut sex in seara dinainte sa nu vreti sa fugiti unul de altul dimineata. Prefer naturaletea. Nu-s normal. Chiar nu sunt. Si nici nu vreau sa fiu. Sunt doar eu, fara sa incerc sa te insult. Iar daca cineva intelege gresit, fie intreaba, fie eticheteaza. Si da, a eticheta un om ca fiind intr-o anume categorie doar dupa cum arata sau pentru ca un detaliu din multe se aseamana cu ceva rau sau bun la o persoana din trecutul tau… e tot lene.

Cunoaste persoana. Si daca nu vrei sa faci asa ceva, inseamna ca nu stii cata rabdare ai. Demonstratia e simpla – dupa primele alineate am divagat complet, si totusi ai citi pana aici. Deci… fugi si vezi de ce esti in stare cand esti… TU, complet fara precepte si cu destul de putina teama incat sa incerci, sa experimentezi, sa te adaptezi! Dar complet fara precepte, deoarece alt fel e ca si cum te-ai apara de muste cu o bucata de carne cruda.

One Response to “De LENE”

  1. Outsider Says:

    :))

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.