8 Aug 2011

Mie-mi place…

Author: Kripto | Filed under: In the begining

Unora le place la mare. Poate pentru ca omul viseaza sa zboare, sa pluteasca, fara nici un fel de accesorii. In acelasi timp ne place sa ne simtim invaluiti, dar sa avem si libertate de miscare, ceea ce apa ofera din plin. Mai adauga si posibilitatea de a observa liber persoane de sex opus (sau de acelasi sex, dupa gust) in piese de panza mai reduse decat lenjeria intima.

(Dilema personala: de ce o femeie se poate expune pe plaja si strazile din statiune cu 2 tringhiuri in dreptul sfarcurilor, unul in dreptul labiilor si o ata in fund, dar se acopera repede daca o vezi in lenjerie intima?)

Altii adora muntele. Ei spun ca pentru peisaj, aer curat si abundenta naturii. Eu cred ca acolo subconstientul se simte cel mai in largul sau, deoarece ne apropiem cel mai mult de origini. In plus exista o senzatie aparte cand distantele nu mai sunt asa usor de parcurs, mai ales cand nu ai o limita clara de timp si un alt scop decat mersul in sine. Adauga privitul stelelor noaptea, stand pe iarba, si obtii o senzatie de libertate incomparabila.

Atunci cand persoana cu care intri in contact incepe sa prinda incredere in tine, parca descopera o lume noua. Si din perspectiva mea se vede cea mai faina priveliste pe care am intalnit-o vreodata, la care se adauga o stare incomparabila. Ma refer la momentul cand se intampla schimbarea, cand sunt ridicate barierele si descoperi ca ai in fata omul, fara masti si fara temeri si deschis la orice posiblitate. Intr-o lume a standardelor, etichetelor si mastilor si intr-un timp in care “traditionalismele” ne fac “curve sociale”, cred ca nimic nu se compara cu a vedea OMUL.

Fiinta din spatele privirilor fiecaruia este precum un copil. Ea nu se teme sa admita ce ii place, ce doreste, sa se joace, sa fie ea insasi. Doar noi o ingradim, prin ceea ce invatam, prin nevoia de a minti, de a verifica, de a minti pentru a verifica, de a standardiza ceea ce, pana la urma, nu se poate eticheta si conditiona: ceea ce simtim. Problema e ca uneori e nevoie de un mic efort pentru a ne permite sa vedem ce simtim, iar oamenii moderni au un lucru in comun la capitolul asta – lenea de a incerca.

Mereu se pot gasi motive sa amani sau sa nu faci ceva!

Tags: , , ,

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.