19 Jul 2011

Vinovatie (incomplet si necorectat)

Author: Kripto | Filed under: Oameni si oameni..., Povesti subiective

In cultura crestina s-a implementat o idee de baza in materie de relatii. Este una care, spre diferenta de celelalte, nu este aproape deloc adaptabila. Mai exact este vorba de vinovatia celui care vine cu initiativa despartirii.

Am vazut multi oameni, barbati si femei, care se plang ca au fost parasiti, dar rareori cineva isi admite culpabilitatea atata timp cat nu ei au “dat papucii”. Este adevarat ca dezamagirea psihica este destul de apropiata, uneori, de senzatia de durere fizica. Este lafel de real si faptul ca obisnuinta creaza dependenta, iar cand iei sursa oricarei dependente apar stari de sevraj (furie, irascibilitate, incapacitate de rationare). Insa “vina” se ascunde uneori in lucruri care au fost facute, lucruri care nu s-au intamplat (uneori atunci cand chiar ar fi contat), atitudini, lipsa de deschidere si intelegere, comunicare precara si, de ce nu, chiar nepotrivire simtita de unul din parteneri.

Sunt o multime de factori care intervin, insa unii sunt extrem de importanti, desi nu sar in ochi de la prima privire. Omul are diverse nevoi: afectiune, stabilitate emotionala, sustinere, compatibilitate, pasiune, adaptabilitate. Dupa o perioada, cand relatia incepe sa se concretizeze, apar noi nevoi care le completeaza (nu le inlocuiesc) pe primele: diversitate, initiativa, stabilitate financiara, responsabilitate si comunicare completa (analog si digital, termeni pe care ii voi folosi destul de des pe viitor). In momentul in care unul din acesti factori incepe sa prezinte defectiuni, efectele nu se resimt doar acolo, ci apar frustrari ce incep sa le roada de la radacina pe toate celelalte, afectand relatia in mod drastic.

De foarte curand am descoperit o diferenta enorma intre “imi doresc” si “vreau”. Am sters din lista mea de cunostinte o serie de persoane care au refuzat sa vada aceasta diferenta si au preferat ignoranta doar de dragul unui masochism uman specific. Mai exact… un om nu stie sa aprecieze ceva ce primeste fara prea multa lupta si nevoia de nou se manifesta in a cauta persoane cu care trebuie sa se straduiasca, sa sacrifice ceva. Nu inseamna ca e o fapta nobila, deoarece increderea nu se poate castiga, si se ofera aproape de la inceput. Cui o oferi depinde doar de cat de mult te intereseaza ce se ascunde in spatele aspectului placut. In acelas context un om nu se poate schimba pentru ca doresti, ci doar daca doreste el de la bun inceput. In cele din urma singura concluzie pe care am reusit sa o trag despre oamenii care refuza sa renunte la acest fel masochism (macar in parte, deoarece total strica tot farmecul relatiei), nu o fac decat pentru ca se simt importanti. “Uite cat am facut EU!” “Am facut pe eroul/eroina, am dat tot, deci sunt special/a.” “Am sacrificat o groaza… si pentru ce?”

Dar, ca pe vremea comunistilor, nu conteaza cate eforturi depui, daca nu sunt in directia potrivita. Omul indragostit gandeste cantitativ, nu calitativ. Nu ii pasa daca a facut gestul potrivit la momentul nepotrivit, ci doar ca l-a facut. Nu conteaza daca a schimbat ceva ce chiar conta si in directia necesara, ci doar ca s-a schimbat. Nu ii pasa daca apare incompatibilitatea, ci continua sa “dea din picioare pe uscat” precum un catel ce nu isi da seama ca a fost scos din apa si “pedaleaza” in continuare. Si, mai grav, omul “normal” este educat ca “nu ai nevoie decat de dragoste” (“all you need is love”), ceea ce ii da dreptul sa ignore lucrurile ce trebuiesc facute in mod constient, cu un pic de efort de ratiune, dar cu efecte maxime.

Am auzit multe persoane, in special de gen feminin, care spun ca “isi doresc” pe cineva cu care sa se inteleaga, care sa nu le judece, care sa le faca sa se simta bine in propria piele, cu care sa poata comunica, de la care sa primeasca si afectiune si libertate, sa le atraga si sa fie bun la pat, cu care ar putea sa construiasca o familie. Dar apoi “vor” si se cupleaza cu tipi care le atrag… si cam atat. Ah, poate tipii aceia mai dau si impresia de stabilitate financiara necesara unei familii, dar trag linie cand asta inseamna doar “masina tare” si cluburi. Dupa o vreme incep sa se multumeasca cu ce au, deoarece spera ca partenerul se va schimba de dragul lor. Un mic pont: daca esti in situatia asta si vezi ca s-a schimbat dintr-o exact cum iti doreai, chiar ca iti ofera mai multa atentie, inseamna doar ca si-a tras-o cu alta, dar ii e lene sa inceapa o relatie cu ea, sau vrea sa fii si tu mai supusa la pat.

Sunt de parere ca de la o conversatie faina si fara bariere (adica fara tabuuri, nu axata pe sex si atat) se poate ajunge la o aventura placuta, cu optiuni deschise spre un final relativ rapid sau o relatie de durata. Invers, pornind de la o aventura, am intalnit pana acum cam… 2 cazuri fericite si in rest doar esecuri. Dar… ce sa-i faci – la capitolul relatii de lunga durata omul NORMAL gandeste dupa feromoni, fie ca-i mascul sau femela (mai ales femelele).

Dupa ce se consuma atractia si intervine obisnuinta, in lipsa comunicarii complete lucrurile o iau razna rau. In mod normal, intr-o relatie comunicarea este analog (spui ce simti, nu exact ce gandesti = minti frumos). In timpul certurilor apare si comunicarea digitala (spui ce gandesti, dar fara a afecta ce simti), dar e ca si cum ai scuipa pe cineva in ochi si apoi i-ai spune ca e un gest de dragoste – it takes a special kind of people to believe you. Apoi el sau ea simt nevoia de a vorbi deschis cu cineva… si incep sa insele emotional. Daca oricare din ei ajunge sa insele si fizic… si gaseste combinatia de placere intelectuala si fizica, deja relatia e gata sa se termine. De obicei “ele” isi gasesc un “prieten” cu care se pot descarca emotional, eventual in paralel si un amant (in 99,(9)% din cazuri nu aceeasi persoana), doar ca sa aibe puterea sa ramana intr-o relatie nociva in care primeaza doar… obisnuinta. La “ei” e mai simplu, deoarece vor doar sex cu multa variatie, lucru motivat ca, odata stabilizata relatia, ea nu se mai simte nevoita sa ii satisfaca fanteziile sexuale.

Cel care isi da seama de nocivitate si termina relatia, este, de obicei, vinovat, pentru ca il raneste pe celalalt. Recent am observat ca pana si in concubinaj poti depune plangere penala impotriva partenereului care a ales sa “te lase balta”. Dar cati stati sa va ganditi ca poate si persoana parasita a neglijat ceva? Poate sexul, poate varietatea si nevoia de libertate, poate stabilitatea emotionala a relatiei, comunicarea sau alt element vital. In fapt, exceptand UNELE momente (nu se aplica decat rar) in care persoana ce paraseste relatia doar pentru ca “i s-a sculat” mai tare dupa altcineva din pura prostie, sigur lipseste ceva in relatie, fie ca e compatibilitate fie lipsa unui anumit element aparent neimportant, dar vital.

“Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi imparatia cerului si a pamantului.” Ignoranta e la putere. Unilateralitatea informatiei primeaza. Nimeni nu vrea sa asculte si acuzatul, deoarece e clar ca e vinovat. Oricine este vinovat pana la proba contrarie, apoi trebuie pus la incercare, in loc sa se chinuie fiecare sa ii inteleaga mai bine pe cei cu care interactioneaza. Imi cer scuze, dar e o tema ce ma infurie pe zi ce trece. Daca stii cum, poti provoca un om fara experienta sa faca ceva rau, apoi sa-l acuzi, chiar daca acel lucru nu era in natura omului respectiv.

Personal… am descoperit din intamplare ce imi doresc. Sa pot spune orice si ea lafel. Sa ne facem reciproc sa zambim, sa gandim uneori asemenea, alteori complet diferit. Sa ne contram dar sa ne si atragem. Sa fim compatibili si complementari. Sa putem vorbi deschis si argumentat despre orice, dar sa facem sex cu pasiune salbatica, plina de fantezii. Sa vrem sa fim impreuna, dar sa nu ne sufocam reciproc. Cand unul nu stie sau nu poate, celalalt sa ia initiativa. Si totul… nu are nevoie decat de incredere. Plus ca imi doresc enorm sa fiu placut surprins cu ceea ce VREAU, iar eu sa fac lafel. Iar in paranoia asta provocata de reticenta feminina si barbatii profitori… nu e de mirare ca mai toti se multumesc cu jumatati de masura, cu precepte si cu frimituri. Si totusi ramane valabil motto-ul site-ului meu (sus, in stanga, sub KRIPTO.ro)…

Tags: , , ,

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.