9 Mar 2011

Statul ideal

Author: Kripto | Filed under: Politica & Economie

Mentiune de inceput: textul Italic contine textul propriu-zis, cu mici modificari, deoarece a fost scris initial adaptat pe un nivel de liceu. Textul normal contine materialele scrise special pentru aceasta postare.

O colega de munca m-a rugat sa o ajut cu o tema pentru fiica ei. Materia Filosofie se pare ca la noi este singura care implica, la clasele de liceu, un pic de educatie civica si politica. Acum serios – cati au fost interesati de materia asta? Lucrul asta se reflecta chiar foarte bine in modul de abordare al romanilor cand vine vorba de propriul interes (in context mai larg decat “bara din fata”), reflectat in lipsa de responsabilitate in perioadele electorale.

Dar sa revin la tema respectiva. Este ceva ce am inceput sa studiez inca din a doua tabara de limba engelza la care am luat parte, impreuna cu un grup destul de excentric de oameni (in cel mai bun sens). E o poveste destul de aiurea, din care nu se intelege imediat ce legaturi tacanite am facut pentru a ajunge la unele concluzii, asa ca o lasam pentru o discutie la o bere. Ca sa revenim la subiect, cererile temei sunau astfel:

1) Realizati portretul unui stat ideal, preconizand:

– forma lui de organizare

-drepturile cetatenilor

– institutiile statului

– legile statului

2) Precizati 4 critici (nemultumiri) ce se pot aduce unei forme democratice de organizare a statului.

Textul propus de mine a fost urmatorul:

Subiectul 1:

In trecut au fost incercate o serie de forme de organizare statala: religios, feudal, democratic (total, partial sau capitalist), totalitar, comunist, regalist, dictatorial, monarhie parlamentara. Toate acestea au avut parti pozitive si negative, pana in ziua de azi nereusindu-se obtinerea unei forme de organizare statala ideala.

O combinatie de factori trebuie obtinuta pentru a asigura un echilibru intre drepturile si obligatiile cetatenilor, pentru da putere decizionala unei autoritati centrale, dar si pentru a permite controlul acesteia de catre populatie, minimizind abuzurile de putere. Membrii societatii trebuie incurajati sa respecte legile scrise (legislatia in vigoare) si nescrise (educatia civica si respectul reciproc) nu doar prin pedepsirea in cazul incalcarii lor, ci si prin oferirea de mici avantaje, premii pentru conformare. De asemenea este nevoie sa se asigure o proprietate privata asupra unei parti din bunuri, dar sa se impuna, prin indoctrinarea educatiei, responsabilitatea asupra unor bunuri de folosinta comuna.

Pentru a minimiza efectele coruptiei si abuzului de influenta, liderii de pe treptele cele mai de sus ale statului ar fi indicat sa nu fie alesi in functie, ci sa fie membrii unei monarhii. Puterea lor trebuie totusi sa fie limitata de un for legislativ-executiv (parlament cu puteri executive). Este indicata interzicerea existentei partidelor politice, legile fiind propuse de monarhie si acceptate, respinse sau modificate prin vot democratic in cadrul unui parlament. Membrii forului legislativ-executiv nu detin nici un fel de imunitate in cazul incalcarii legilor, sunt alesi exclusiv uninominal, pentru un termen de maxim 3 ani, dar mandatul lor poate fi intrerupt oricand prin referendum in circumscriptia de care apartin. In cazul demiterii prin referendum, aceeasi metoda se foloseste imediat pentru a alege un nou reprezentant pe termen de 3 ani. Prin urmare alegerile nu sunt supuse unui program general in toate circumscriptiile, ci pot avea loc independent oricand este nevoie sau expira mandatul respectivului reprezentant. Astfel se poate diminua aservirea politica a forului decizional unui singur grup de interese. Eliminarea completa a acestui tip de coruptie (legal numit Loby) este imposibila, datorita intereseleor personale tipic animale impamantenite in instictele umane.

Legile statului contin 3 sectiuni care, desi sunt distincte, trebuie adaptate pentru a nu se contrazice in situatiile unde se intersecteaza. Cele 3 sectiuni sunt: privat, comun si economic. Sectiunea “privat” poate avea la baza Carta Drepturilor Omului, cu unele modificari, in functie de cultura regionala. Sectiunea “comun” reglementeaza tot ceea ce tine de utilizarea bunurilor comune ( unele vehivule, cladiri, bunuri de utilizare temporara inchiriate de la Stat la preturi modice). Sectiunea “economic” poate fi impartita pe doua capitole: tranzactii intre institutii si conctactul cu consumatorul final. Toate Legile trebuie sa prevada pedepse moderate pentru fiecare incalcare, dar si bonificatii, reduceri de taxe sau alte avantaje care sa incurajeze oamenii sa concureze in respectarea regulilor.

Autoritatile politienesti si de organizare publica au nevoie sa fie reglementate de un set de legi extrem de stricte. Acestea prevad avantaje financiare suplimentare (pentru maximizarea increderii), dar si pedepse sporite fata de cele valabile pentru restul populatiei, in caz de abuz sau nerespectarea legislatiei generale in timpul serviciului si in afara orelor de program. In acelas timp, actiunile intreprinse de oricare membru al acestor autoritati (cu respectarea intimitatii numelui, dar divulgarea unui cod specific fiecarui angajat) trebuie sa fie informatie accesibila la cerere si controlat, de catre oricare membru de buna credinta al societatii (selectia se face in functie de respectarea legilor si un backround general valabil pentru intreaga populatie).

Responzabilizarea cetatenilor legat de bunurile comune poate duce la acelasi efect in cazul bunurilor personale, ceea ce creeaza un mediu general de incredere dupa 3 pana la 5 generatii (un total intre 60 si 120 ani). Insa un stat ce se apropie de un nivel ideal nu este in echilibru, ci necesita ajustari continue pentru a evita delasarea, risipa si diminuarea nivelului de inteligenta si cunostinte a populatiei generale (unde intervine controlul foarte strict al mass media, ce se incadreaza, ca pedepse, in acelasi cadru cu institutiile publice). Decat prin mentinerea interesului pentru zonele: personala, privata, profesionala si sociala se poate obtine un echilibru.

Problema adevarata apare in momentul in care are loc o infuzie, chiar si infima procentual, de oameni ce nu au fost educati in acea societate. In momentul respectiv increderea pe care sunt bazate relatiile sociale incep sa se diminueze, de teama noilor veniti. Asta nu inseamna rasism, ci pur si simplu faptul ca noii veniti, precum orice animal, cand intalnesc persoane care le acorda incredere, tind sa profite de aceasta pentru a obtine avantaje necuvenite. Democratiile vest-europene (Franta, Marea Britanie, Italia, Germania) au incercat o apropiere de formula statului ideal. Insa, neavand acea incredere stabila in toate persoanele de care le depinde viata personala (coruptia si interesele conglomeratelor economice si multinationalelor), tind sa cada foarte repede prada panicii, in momentul in care apar nou-venitii mentionati mai sus.

Subiectul 2:

Avantajul regimelor democratice contemporane este reprezentat de iluzia implicarii cetatenilor in procesul decizional al Statului. Desi este cea mai promovata forma de organizare (U.E., continentul American, Australia, Noua Zeelanda), aceasta are o serie de defecte majore. Pentru cazul Romaniei se pot enumera:

1. Partidele politice. Datorita lor, politica pentru care au fost votati candidatii din orice circumscriptie va fi intotdeauna surclasata de vointa sefilor de partid (in functie sau in umbra), care nu au nevoie sa fie votati de electorat.

2. Periodicitatea alegerilor. Datorita impunerii unui numar de ani intre doua alegeri, membrii societatii pot fi usor pacaliti in a vota o persoana care nu-i reprezinta pe timpul mandatului (utilizand mass media), fara a avea posibilitatea sa-i sanctioneze lipsa de loialitate pana la urmatoarele alegeri.

3. Executivul este numit, nu ales. Puterea executiva este numita de presedintele tarii (ales prin vot – vezi punctul 2), nu votata de electoratul general, ceea ce lasa loc abuzurilor. Tot presedintele tarii numeste si conducatorii Puterii Judecatoresti. Daca acelasi partid controleaza Executivul si Legislativul, cele doua se pot acoperi reciproc in orice situatie de coruptie. Avand in vedere ca partidele politice decat mimeaza concurenta, acest lucru creeaza o clasa exclusivista, o casta in care membrii sunt alesi doar de cei deja participanti la “joc”.

In situatia in care un grup de interese controleaza Legislativul si altul Executivul, se ajunge la imposibilitatea guvernarii sau diminuarea puterii Legislative prin abuzul de cea Executiva. Aceasta se intampla din cauza lipsei de interes fata de actul propriu-zis de organizare al tarii, din partea grupurilor de interese (partidele politice si “oamenii de afaceri”).

4. Depinde prea mult de educatia civica a cetatenilor si nu poate fi aplicata in orice tip de cultura fara o perioada indelungata de adaptare, ce se poate extinde pe 3 pana la 5 generatii. Din nefericire, datorita campaniei de indobitocie in masa, dusa folosind mass media in tandem cu reducerea eforturilor bugetare pentru educarea in scoli, acest lucru este imposibil, pentru moment.

Inca ma mai gandesc cum sa conving Romanii sa mearga la vot si sa pedepseasca partidele, votand in parlament exclusiv independenti care nu sunt oameni de afaceri si nu au fost membrii de partid cu vreun fel de putere de decizie.

Wish me luck!
Kripto out!

Tags: , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.