17 Oct 2010

Deputat Independent

Author: Kripto | Filed under: Extra-Civism, Povesti subiective

De ceva vreme mi se spune, uneori mai in gluma, alteori mai in serios, ca ar trebui sa candidez pentru o functie in stat. De ce? Initial am presupus ca se datoreaza intelegerii pe care o detin pentru parghiile ce se pun in miscare in viata de zi cu zi, de la motivele ce fac simplul om sa mearga la munca de dimineata pana seara, la elementele ce influenteaza evolutiile macroeconomice (da, o spun din nou – am prevazut cu cel putin 18 luni criza economica mondiala) si, intr-un final, motivatiile care-i fac pe oamenii politici sa ia decizii atat de tampite. Mi s-a spus destul de des ca a schimba lumea macar putin in bine este o cauza pierduta si ca ar trebui sa emigrez, dar… eu sunt eu – nu pierd speranta prea usor.

Prin urmare am facut ceea ce ar face oricine in momentul in care doreste sa afle mai multe informatii ce pot fi, la un moment-dat, folositoare. Am cautat pe internet Legea 35/2008 (vezi linkul: http://www.clr.ro/rep_htm/L35_2008.htm ), deoarece aceasta este legea care, dupa referendumul privind reducerea numarului de parlamentari si pentru introducerea votului uninominal, prevede regulile si detaliile alegerii “reprezentantilor” cetatenilor cu drept de vot in forurile legislative ale statului. De la bun inceput m-am ciocnit de termeni tehnici si foarte generali, dar am reusit sa le supravietuiesc.  In cele din urma am ajuns la capitolul care ma interesa, numai pentru a descoperi ca am fost pacaliti intr-un hal fara de hal. Voi incerca sa descriu ce scrie acolo in cuvinte cat mai pe intelesul tuturor, deoarece am avut nevoie de cateva citiri pentru a descifra unele capitole.

Incepand cu conditii pentru inscrierea pe listele electorale se vede cum “omul de rand” este exclus de la a-si depune candidatura. Cand spun “omul de rand” ma refer la voi, cei care nu detineti firme, actiuni investite undeva foarte profitabil sau o pozitie inalta in vreun partid si nu ati fost deja NUMITI pe un post important in structurile statului. Mai exact se spune in felul urmator: partidele, organizatiile si candidatii independenti sunt obligati sa depuna o “garantie” in valoare de 5 (cinci) salarii minime brute (pentru fiecare candidat). In principiu aici nu este problema, doar cand vine vorba scopul si returnarea respectivilor bani. Da-mi voie sa divaghez un pic pentru a intari argumentul acesta. Pentru a castiga dreptul de a candida, fiecare cetatean trebuie sa stranga, anterior depunerii cererii de inscriere pe liste, semnaturile a minim de 4% din persoanelor cu drept de vot din colegiul unde candideaza, dar nu mai putin de 2000 de oameni.

Acum sa revin la bani: pentru partide si organizatii banii se returneaza daca respectivii candidati au obtinut un minim de 2% din voturi, deci prin simplul fapt ca au obtinut acei initiali 4% se asigura ca vor primi inapoi suma respectiva. Pentru a descuraja orice fel de “nenorocit neafiliat la un partid sau grup de interese”, un candidat independent este obligat sa obtina cel putin 20% din voturi in momentul alegerilor. Avand in vedere ca Partidele si Organizatiile (grupuri de interese) se bazeaza pe sustinerea unor membri platitori de cota in bani, cui crezi ca ii e mai greu sa obtina banii de “garantie” si cine are mai multa nevoie sa-i fie inapoiati? Pe deasupra, daca statul are interes sa raman cu bani, la ce bun ii tine pe cei ai putinilor independenti, dar refuza din start sa ii pastreze pe cei muuuulti dati de partide si organizatii? Si in plus, acea garantie nu se mentioneaza nicaieri ce scop are, lucru care imi pare a sugera ca singura utilitate este de a descuraja candidaturile oamenilor fara interese materiale si de afaceri.

Trebuie sa recunosc  – am cunoscut in ultimii 10 ani cativa insi ce incercau sa candideze independent direct la functia de presedinte, dar toti erau tacaniti, motivati de lucruri penibile, cum ar fi faptul ca autoritatile nu le-au acordat diverse facilitati pe care ei le considerau indreptatite. Dar, pentru mine, asta inseamna doar ca ar trebui introdus un examen psihologic de baza pentru toti candidatii in functii publice, eventual intarit cu unul de aptitudini generale (pentru diversele birouri si comisii), unul de limba romana (nu doar pentru reprezentantii minoritatilor) si un test de inteligenta.

Uneori, in pauzele de la munca, ma consult cu al meu coleg privind diverse intamplari din jurul nostru care influenteaza un numar mare de oameni. Ne place sa anlizam lucrurile pe care unul sau altul le prevede in evolutia lucrurilor, iar dupa ce acestea se intampla, ori radem de previzibilitatea lucrurilor pe care mass media pare a nu le percepe… ori  de ignoranta romanului de rand care se complace din ce in ce mai mult in postura de robot (lucrator fara putere).

Mai tii minte ultimele alegeri parlamentare, in care unele partide s-au revoltat deoarece nu au ajuns in parlament datorita “recalcularii” locurilor? Ai vazut cati Deputati si Senatori independenti exista in parlamentul Romaniei?  Cauta pe internet si vei gasi doar 3 nume: Catalin Chereches (fost PSD, a candidat “independent” si acum e in PNL),  Gabriel Oprea (are relatii tari la SRI si sper sa nu patesc ceva pentru ca ii apare numele aici) si Honoriu Prigoana (mare om de “afaceri” care a candidat, de fapt, pentru PDL). Ultimul din aceasta lista chiar a indraznit sa spuna ca “marii oameni de afaceri” (nu este citat) sunt meniti sa fie in forurile de conducere deoarece ei, avand deja multi bani, nu-i intereseaza sa fure.

Cand aud asa ceva stau si ma gandesc la faptul ca acum 6-7 ani am cumparat un PC cu 15 milioane, iar un model putin mai slab a fost cumparat pentru Guvern, fara nici un soft instalat, la pretul de 40 miloane lei (surse personale si foarte sigure). De asemenea imi vine in minte si faptul ca a conduce o firma (sau mai multe) necesita mult timp si stres, avand un scop foarte clar: a face cat mai multi bani. Deci apare intrebarea: “O functie in stat asigura acestor oameni o pozitie din care sa intoarca spre restul oamenilor gratitudinea pe care le-o datoreaza, o modalitate de a se simti si ei mai puternici decat le permit pozitiile de conducere in firme, sau calea de a obtine noi oportunitati de afaceri cu preturi umflate pe spatele bugetului?”. Aceste 3 (trei) optiuni mi-au ramas dupa mai multe analize, inclusiv dupa ce am vazut sefi de firme muncind peste program pana la ore tarzii in noapte, stresati cand au chiar si cele mai mici pierderi si fara timp de a face altceva. Ei, “marii mahari” ce ne conduc, dau declaratii cum ca a fi director de firma inseamna a avea abilitati de lider, ceea ce-i face perfecti pentru a ne guverna. Eu nu pot sa raspund decat: “Da… si Dan Bitman este bun pe post de imagine publica la Ministerul de Finante!” (pentru cei care nu stiu povestea asta, a fost un esec maxim de PR). Ideea este ca un director de firma doreste sa aibe un profit cat mai mare, deci sa plateasca angajatii cat mai putin in comparatie cu profitul pe care-l obtin in urma muncii lor.

Dar sa revenim la candidatura pentru un post de Deputat si “recalcularea”.

In lege este mentionata o mica formula de calcul pe care tot nu am inteles-o pe deplin datorita exprimarii ambigue. In linkul de la inceputul blogului o gasesti la Capitolul XI, Articolul 47. Numarul total al Deputatilor este de vreo 300 (se adauga unii de la minoritatile nationale care, desi au partid, primesc si locuri suplimentare), iar colegiile electorale sunt 315. Aceasta le-a permis introducerea in lege a unor conditii legate de “recalcularea” voturilor. Mai exact acel articol 47 spune ca, pe motivul calcularii procentului obtinut de un partid sau o organizatie, se vor lua in calcul numarul total al voturilor pe toata tara, lucru de care un candidat independent este foarte dezavantajat. Mai exact, daca un partid a obtinut mai mult de 6 colegii in Camera Deputatilor, procentul obtinut  de candidatii lor din alte Colegii pot obtine un upgrade de pana la 10%. Practic, daca un independent obtine 25% din voturi si are mai mult ca toti ceilalti, iar cei imediat urmatori, apartinand unui partid national, au peste 16%, independentul nu va fi considerat ca ales in parlament, ci unul din ceilalti.

Deci, practic, nu conteaza cat de priceput este omul la a gandi in perspectiva sau cat de interesat este de binele general, ci doar cat de bine este in stare sa profite de cei din jur si sa aibe interese cat mai bine sustinute de mafia pe care am ajuns sa o numim cu totii: “partide politice”. Se poate ca majoritatea sa fie covarsitoare, peste 51% din voturile exprimate, dar asta ar insemna ca multi din cei care refuza votul sa fie destul de motivati incat sa se prezinte, sa puna stampila unde trebuie… si astfel sa ofere ocazia unui “nou venit” sa arate ce poate. Cred ca asta ar fi “pedeapsa politica” perfecta pentru ceea ce se intampla in tara – in loc sa votezi partide sau sa nu te prezinti, sa pui stampila pe cineva cu totul nou.

Nu cred ca as fi un parlamentar ale carui cauze ar ajunge prea departe deoarece nu am afiliatii politice si sunt impotriva tuturor lucrurilor ilogice si facute pentru interesul unui mic numar de oameni in detrimentul multor altora. Dar ma gandeam… la singurul motiv pentru care as fi dispus sa candidez. As vrea sa pot demonstra oamenilor ca pot face o schimbare, ca mai exista persoane ce ar dori sa ajunga in forurile legislative si de conducere din cauza ca au o constiinta si chiar doresc sa schimbe ceva. Ma amuza pana si pe mine ca as putea fi acea persoana, chiar daca am pe umeri atatea acuzatii din partea cunoscutilor… cum ca ar trebui sa ma gandesc si la propria persoana, sa ma abtin de la a face bine altora fara sa am nimic de castigat, uneori chiar pierzand (de obicei moral si ca oportunitate, nu neaparat financiar).

Traim intr-o tara in care, dupa cum ai vazut mai sus, legea permite aproape exclusiv candidaturile persoanelor deja corupte. Poate deoarece parlamentul Romaniei este precum o firma mare, care nu isi permite sa faca training – prefera sa angajeze doar pe cei ce sunt deja specialisti… in urmarea propriilor interese. Da, acolo unde exista o cerere pentru cei cu putere de decizie si de inovare, ajung tot cei pupincuristi, deoarece sunt numiti de oameni carora le place sa simta, la figurat vorbind, niste buze calde umezindu-le posteriorul.

Cred ca, daca as ajunge acolo, as merge la program. Salariul e mult mai bun decat ce primesc acum, orele faine, facilitatile acceptabile… si m-as permite sa continui sa intretin par-time si tipul de loc de munca actual, fara conflicte de interese. In restul timpului probabil mi-as exercita unul din cele mai faine interese – sa cunosc oameni noi, sa le aflu problemele si, daca sta in puterea mea, sa vad cum pot face un bine.

Gata, te-ai oprit din ras?   Off… bine… poti sa mai razi un pic.

O zi cat mai faina si, daca esti din Slobozia si ai prieteni peste 18 ani, spune-le despre mine! Ne vedem in Anemone!

Kripto out!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.