30 Sep 2010

i’ve heard THE VLADS and i loved it!

Author: Kripto | Filed under: Evenimente

In urma cu cateva zile prietena m-a anuntat ca a fost invitata de catre o cunostinta de pe internet la un concert in Club Mojo. Managerul trupei THE VLADS (pe viitor il voi numi Winston, desi nu este numele lui real) o rugase sa isi dea cu parerea legat de trupa relativ nou infiintata. Printre altele am primit de la ea 2 fragmente de melodii si un afis – sunetele mi-au placut cat de cat, insa afisul m-a demoralizat complet, deoarece nu parea a spune ceva in afara de “stil britanic”. Cum sunt fan al heavy mettal-ului in stil britanic am zic ca poate fi placuta exeperienta. Prin  urmare miercuri, 29 septembrie 2010, am mers la Mojo Live Session.

Spatiul de la parter aranjat placut, iar la subsol se vedea ca cine facuse designul voise sa puna in evidenta stilul vechi al pivnitelor cu pereti reci de caramida. Chiar am ramas surprins de lipsa panourilor fonoabsorbante, imperios necesare pentru o asemenea destinatie a localului. Pe scenta trupa THE VLADS isi faceau ultimele verificari. Nu ma pricep prea bine la sunete deoarece urechea mea muzicala a avut o nefericita intalnire cu complicatii medicale, insa imi place sa cred “simt” echilibrul lucrurilor din jur, fie ca este un element de design 2D sau 3D, fie o serie de sunete, iar uneori chiar o combinatie intre acestea. Pe timpul exercitiilor si setarii instrumentelor mi s-a parut ca acordurile erau bruste, neritmate. Mai tarziu am avut ocazia sa mi se demonstrece in ce hal ma inselam – din fericire nu iau niciodata in considerare complet prima impresie, ci astept ca cei analizati sa-si arate cat mai mult din potential.

Dupa cateva minute am dat de Winston, ocupat cu organizarea si parca pasea un pic pe ace. Probabil e destul de normal atunci cand incerci sa organizezi un concert, dar cei ce s-au ocupat de marketing au facut o treaba mai proasta decat Emil Boc si Victor Ciorbea cand vine vorba de imagine si promovare. Mai tarziu am aflat ca-l deranja tendinta salii de adistorsiona ORICE sunet, ceea ce a insemnat ca trebuit sa iau si asta in considerare cand ascultam. Sa-l citez: “I feel ashame because the sound system was so bad!”.

Dar sa trecem la muzica.

Pe scena s-au prezentat intai cei de la trupa Astero. Dupa a doua melodie am realizat ca-i mai auzisem o data, la un eveniment pe Lipscani. Statusem cu spatele atunci si nu ma impresionase muzica lor, insa nu stiam de ce. Aseara, in acea incinta prost sonorizata m-am vazut nevoit sa acord mai multa atentie detaliilor si am realizat exact de ce. Tobele, chitara si basul sunau superb, intr-un stil pur Rock. Dar ai ascultat vreodata doua variante faine (dar complet diferite) ale unei melodii in acelasi timp? Cam asta e impresia pe care mi-a dat-o vocea ce acompania linia melodica. Vocalista ar fi perfecta pentru muzica jazz, insa gama restransa de infelxiuni pe care o poate reproduce deseori parea a fi la concurenta cu instrumentele, nu in tandem cu ele. Prin urmare la majoritatea pieselor trupei Astero am preferat sa ignor vocea in cel putin trei sferturi din timp. Si da, asta este farmecul muzicii Rock: poti asculta toate instrumentele sau doar unul. In rest: ritmuri faine, tocmai bune de ascultat cu ochii inchisi si in conditii mai bune de sonorizare.

Si acum THE VLADS.

4 baieti. Chitara: un baiat aparent timid, cu o chitara ce parca ii este cea mai buna prietena si modalitate de exprimare. Chitara Bas: un tip sarmant, cu o eleganta semi-rebela, dar si cu putina teama de a fi trecut cu vederea. Tobe: tipul mi-a amintit imediat de Val Kilmer cand a jucat in filmul “The Doors”, avand inclusiv acea solitudine ce ii face pe altii sa se intrebe: “ce vrea de fapt omul asta?”. Voce si Chitara: la prima vedere o combinatie intre “punk boy” si joker (nu clovn); prezenta scenica este perfecta pentru lead vocal si mi-a placut si ca interactiona cu publicul si colegii de trupa.

Am spus mai devreme ca nu ma asteptam la cine stie ce. Din momentul in care au urcat pe scena si au inceput acordurile am realizat ca imi era dor de o asemenea muzica. Nu am idee cine le face piesele, dar stiu ca a facut o treaba foarte buna. I-am vazut cum si-au concentrat fiecare energia pe propria parte a instrumentatiei, fara a uita ca prezenta scenica este importanta. Cu putin exercitiu ar putea sa concureze cu cei de la Placebo (cei ce au fost la concert stiu despre ce vorbesc).

Sunt pretentios. Mint – sunt extrem de pretentios cu muzica pe care o ascult. Unele din melodiile Heavy pe care le-am ascultat din cand in cand pe boxele de la servici au primit impresii favorabile pana si din partea unui coleg Hip-hopper pana in maduva spinarii. THE VLADS au reusit sa-mi provoace piele de gaina cand au cantat unele piese. Nu am sa spun nume deoarece numele proprii si eu suntem certati inca din timpul scolii generale, dar una mi-a ramas in minte: “The bracelet” (poate deoarece a fost ceruta BIS la sfarsit). Cu atitudinea baietilor si dedicarea lui Winston sunt SIGUR ca si tie (da, la tine ma refer!) o sa-ti placa muzica lor. Si daca nu tot concertul, macar cateva melodii iti vor provoca un oftat din cele placute.

Mai au de munca si poate si de scos un videoclip (mi-ar placea sa-i fac eu scenariul si montajul) pentru a se promova, dar cu prezenta scenica si sound-ul lor extrem de rar intalnit in Romania, sunt sigur ca pot avea succes.

Cum am spus si aseara dupa primele doua sau trei melodii: “I’d buy their album!”

Am primit o invitatie in clubul Control pe 6 octombrie. Sper ca acolo sa fie mai buna sonorizarea, deoarece in Mojo ori nu auzeai vreun instrument cum trebuie deoarece sunetele sale nu erau reflectate de pereti si stalpi (care cam blocheaza vederea), ori sunetul devenea destul de tare incat durerea impiedica, pe cei mai slabi de inger si fini de auz, sa distinga ritmurile.

Deci… ne vedem in Control la concertul THE VLADS? It’s gonna be fun!

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.