16 Apr 2010

The God Complex

Author: Kripto | Filed under: Povesti subiective

Noi, oamenii, simtim nevoia sa dam o insemnatate lucrurilor. De cele mai multe ori adevarata natura a lucrurilor ne scapa datorita cunostintelor limitate pe care le avem. Nu spun ca este vina noastra, ci doar faptul ca nu avem la indemana toate elementele necesare pentru a experimenta si a cunoaste ceea ce se intampla in jurul nostru. In general cultura oricarei tari contine o serie de explicatii ce tind sa linisteasca mintea, sa dea un raspuns intrebarilor. Culmea e ca aceste explicatii sunt mai mereu ilogice si cu nici un scop util pentru cei ce le cred, insa o populatie lipsita de initiativa si ascultand prelegerile unui grup mic si bine organizat devine intotdeauna mai usor de controlat.

Nu sunt ateu, dimpotriva – sunt convins ca exista forte mult mai puternice decat noi ce poate din cand in cand isi fac simtita infulenta. Asta nu ma impiedica sa am multe lucruri impotriva religiilor si metodelor folosite de-a lungul timpului. Poate cel mai important lucru pe care orice organizatie cu scop de promovare a unei zeitati derivate din cre(s)tinism l-a interzis masei oamenilor a fost informatia. Poti sa spui ca sunt nesimtit, insa gandeste-te cine controla educatia, cine detinea cartile si din ordinul cui a distrus Imparatul Teodosie Biblioteca din Alexandria. Da – crestinii. Dar ei nu sunt singurii ale caror precepte considera ca omul poate fi controlat numai prin violenta si ignoranta.

Stand uneori sa ma gandesc, am realizat ca aceasta mentalitate impusa de catre Biserica se potriveste perfect pentru o societate foarte saraca, eventual plasata intr-o zona dominata de desert, unde sursele de hrana (si de bunastare prin extrapolare) erau rare. Multe din regulile ce ne sunt impuse de mici erau menite sa protejeze anumite paturi sociale, altele sa previna conflictele sociale dand putere judecatoreasca unor oameni ce nu aveau ca sustinere o forta armata (politieneasca) si nu puteau apela prea usor la puterea exemplului. Femeia era privita ca fiind inferioara barbatului deoarece, din punct de vedere fizic chiar asa era, insa dominarea ei de catre mascul si pastrarea ei in casa erau menite sa nu tenteze raufacatorii ce nu aveau temerea ca “oamenii legii” ar putea sosi din clipa in clipa. Evreii si musulmanii nu au voie “de la Iehova” sa manace carne de porc, insa cati din ei stiu ca de fapt aceasta regula a aparut deoarece carnea de porc se altereaza extraordinar de repede, iar vremurile si zonele unde au aparut aceste religii refrigerearea era ceva de domeniul SF-ului.

Citeam o carte ce, teoretic, dorea sa demonstreze cititorului ca Biblia contine numai relatari perfect adevarate. In momentul in care simplifici actiunile descrise in “cartea sfanta” se poate observa o tendinta catre violenta a zeitatii descrise acolo. Pedepseste, indeamna la genocid si cruzime, cauzeaza cataclisme si se pare ca acestea ii sunt singurele arme de convingere. Ai putea foarte usor sa ma contrazici spunandu-mi si despre lucrurile bune atribuite divinitatii, dar eu te-as intreba scurt: “Stii ce este spalarea creierelor?” O discutie foarte aprinsa pe tema acestei intrebari am avut-o cu Parintele Tanase (senior) de la Mitropolia Bucuresti, un om ce se ocupa de o multime de acte de caritate, majoritatea cu scopuri ascunse de mintea “omului de rand”.

Citeam in carte cum Adam si Eva au fost goniti din Rai deoarece l-au dezamagit pe Dumnezeu. Orice minte (umana sau animala) este dezamagita intotdeauna NUMAI de lucruri ce nu le poate prevedea. Multi din cei dezamagiti nu ajung vreodata sa inteleaga cum s-a ajuns la acea situatie, insa unii reusesc sa vada, sa invete din propriile greseli si sa ierte, eventual chiar sa incerce metode noi, evoluate. Se pare ca zeitatea crestina nu este capabila sa-si inteleaga propria creatie, nu are nici o intentie sa o imbunatateasca si, nu in ultimul rand, este extrem de razbunatoare.

Ca o paranteza… stii ce contine Copacul Interzis? Ei bine… se pare ca Dumnezeu le-a spus celor doi ca fructele contin cunoasterea binelui si raului, iar acele animale ilogice create de el ar face bine sa nu ajunga a sti ce este bine si ce e rau deoarece mintea lor trebuie sa fie ocupata exclusiv cu proslavirea LUI. Problema mea e ca un om care nu stie ce e bine si ce e rau nu isi merita locul in vreun Rai deoarece practic nu face nici o alegere, deci nu poate fi numit buna sau rau, ci poate doar ignorant sau prost informat. Pana si un caine parasit isi alege noul stapan dupa criterii ce nu tin numai de hrana si afectiune, deci trage-ti singur/a concluziile!

Dumnezeu e acolo sus, nu raspunde la rugaminti, nu vorbeste decat unui om o data, te pedepseste daca te abati de la credinta, iti spune “daca-ti place, opreste-te!”, ii iubeste pe toti oamenii la fel, insa cei ce sunt “altfel” trebuie ucisi, te indeamna la pace, dar cine nu era de aceeasi religie trebuia sa devina scalv. Iar daca nu esti credincios complet si gresesti cel putin o data fara sa fi inteles cu ce ai gresit… te trimite in iad pentru tortura eterna. Dar te iubeste. Acum uita-te la cum iubesc tipii posesivi (de orice varsta), cu toate ingradirile pe care le pun si violenta verbala si fizica de care dau dovada. Vezi asemanarea?

Intr-o zi Parintele Tanase vorbea la telefon cu o doamna ce, dupa parerea mea, a facut prostia sa-i ceara sfatul legat de o chestiune foarte personala (motiv pentru care nu folosesc prea des nume in blog-urile mele). Lucrurile stateau astfel: familie cu parintii in jur de 35-40 de ani, cu 2 copii sub 14 ani si inca un copil pe drum. Problema era ca fetusul prezenta deformatii destul de grave ce, chiar daca nu i-ar fi provocat moartea, l-ar fi schilodit pe viata. Iti dai seama ca (aproape) orice om al bisericii ar spune: “este un suflet dat de la Dumnezeu si de aceea nu trebuie sa faci intrerupere de sarcina”.

Dupa ce a inchis telefonul l-am intrebat (poate putin cam direct): “Parinte, stiti ca distrugeti 5 vieti?” Desigur, a ramas perplex. Mi-a tinut predica aceea clasica ce spune ca orice viata este data de la Dumnezeu si este sfanta, iar omul nu are dreptul sa o intrerupa din proprie initiativa. M-am abtinut sa-l intreb de Sf. Ilie (care ucidea preoti inainte sa se caiasca), de cruciade, ura fata de alte religii si eventual sa mentionez daca el mananca sau nu carne din comert. Am incercat sa ma tin pe cat de mult pe subiect si am aflat ca aceea era o familie cu posibilitati materiale sub medie, adica isi permiteau o vacanta o data la 2 ani, amandoi parintii angajati, copilul mai mic in scoala primara si cel mare in generala.

Logica mea lua in considerare vietile tuturor membrilor familie. Un copil cu malformatii fizice medii nu se poate ingriji de unul singur nici la varste mai inaintate, deci automat toata atentia parintilor urma sa fie atrasa de mezin. Atentia, grija si afectiunea pentru copiii mai mari ar fi fost automat diminuate enorm, ceea ce duce la rebeliune ascunsa din partea acestora. In unele cazuri rebeliunea ascunsa poate da nastere unor oameni extraordinari, insa foarte rar.

Fondurile familiei ar incepe foarte repede sa se consume pe cheltuieli pentru ingrijire medicala si alte necesitati. Deci adio concedii, relaxare, investitii si bani pentru ceilalti 2 copii. Lipsurile financiare ar afecta foarte grav si moralul parintilor, nu numai progeniturile.

Mamele sunt extraordinar de iubitoare, iar instinctul le face sa isi orienteze intreaga atentie catre partea cea mai tanara a familiei, mai ales daca acolo se regasesc probleme foarte mari. Prin urmare libidoul se diminueaza enorm, iar neintelegerile intre cei doi soti devin inevitabile. Multe rupturi de familii se intampla in urma unor probleme emotionale ale partii feminine si a incapacitatii native a masculilor de a intelege aceasta parte a gandirii partenerelor. In acelasi timp sotiile tind sa considere afectiunea si tandretea catre sot (nu neaparat fizice) ca fiind neimportante in comparatie cu alte probleme, ajungand mai rau ca un barbat care, aglomerat de probleme, se retrage o perioada intr-o lume proprie pentru a se reface psihic.

Presupun ca nu este nevoie sa mentionez prea pe larg suferinta fizica a mezinului, sentimentele de inferioritate, ostracizarea la care este supus de catre societatea crestina in care traim si senzatia de inutilitate pe care orice om o simte cand nu poate fi ca cei din jur. Apar frustrari legate de teluri neimplinite si de faptul ca lucruri ce pentru cei de seama lui sunt perfect normale lui ii sunt imposibile.

Dupa ce mi-am prezentat argumentele in aceasta forma singura fraza pe care o mai tin minte din partea Parintelui a fost una ce facea referire la o asemanare izbitoare intre mine si un anume Hitler. In mod oficial si neoficial sustin ca nu consider persoanele cu orice fel de handicap a fi inferioare sau ca nu ar avea dreptul la viata, insa unui om cu deficiente fizice majore i-as adresa o singura intrebare: “daca ai putea sa te nasti in nou, ai vrea sa fii exact la fel sau cu un fizic intremat?”

Alta data, acelasi preot a venit insotit de un anume domn doctor pentru a printa un calendar de dimensiuni generoase care continea 365 de poze cu sfinti ortodocsi. Deoarece era tura de seara si ramasesem singur in birou, fara seful de departament care m-ar fi indemnat sa nu il mai tachinez pe “sfintia sa”, m-am bagat iar in seama, dar la inceput nu eram manat decat de curiozitate.

“Ce este asta?” am intrebat. Se pare ca parintele stia unde se poate ajunge, asa ca a preferat sa nu imi raspunda. Dar am vazut privirea lui plina de mila la adresa doctorului ce, crezand ca ma poate invata ceva in domeniul ilustru al credintei, s-a decis sa-mi raspunda si chiar sa intretina o discutie. “Este un calendar” mi-a raspuns el. S-a dus langa print si a continuat: “Cand pleaca un parinte in delegatie sau i se spune ca va veni o sarbatoare, i se arata imaginea respectiva (arata cu degetul un sfant) si cea care reprezinta ziua cu pricina. Asa copilul invata sfintii crestini.”

Am prieteni preoti, insa ii cunosc, le stiu metodele si am un respect foarte mare pentru ei ca oameni. Dar de data asta nu m-am putut abtine si am spus: “Adica… spalarea creierelor, nu?” Puteam sa spun “indoctrinare”, dar eram suparat din nu tin minte ce motiv. M-a intrebat ce vreau sa spun si i-am explicat despre cateva lucruri ce se folosesc in “indoctrinarea fortata”. Avem doua metode clasice: durere si limitare.

Indoctrinarea prin durere se mai numeste si “spalarea creierelor”. Se ia una bucata victima (sau acuzat, in vremurile cand violenta era “rupta din Rai”), se bate bine si cat mai regulat pana cand acesta invata programul torturii. Intr-o zi tortionarul vine la program fix si ii spune victimei ceva de genul: “Vrei sa vezi ce baiat bun sunt? Uite… azi nu o sa te bat, doar asa, pentru ca imi placi”. Urmatoarele batai se aplica dupa program pana cand victimei i se cere sa faca un lucru simplu pentru a evita inca una din pedepse. Apoi urmeaza sarcini din ce in ce mai grele, iar in momentul in care bataile sunt eliminate complet subiectul este deja fidel tortionarului. O metoda asemanatoare se aplica pentru domesticirea animalelor: se infometau o perioada, apoi deveneau fidele persoanei care le hranea.

In istoria religiilor au existat oameni ce au fost supusi la suferinte, apoi motivul suferintei a fost indepartat si acei oameni fictionali au ramas complet fideli zeitatii respective. Au finalizat in exact acelasi stadiu material si moral cum au inceput, insa psihic au capatat “frica de Dumnezeu”. Se vede vreo asemanare?

Limitarea este ceva mai elaborata si aplicabila maselor, numindu-se in termeni oficiali “indoctrinare”. Se scot din circulatie informatiile, iar apoi singurele date pe baza carora creierul “supusilor” poate calcula posibilitati sunt furnizate de catre indoctrinator. A se vedea ce am spus mai sus despre cine controla informatia in evul mediu si actiunile intreprinse pentru a scoate din circulatie orice altceva. Suna aberant, dar demonstratiile au fost foarte simple, unele mai crude ca altele. Cea mai miloasa este reprezentata de un copil luat din orice natie de pe glob si crescut intr-o societate diametral opusa – mentalitatea va fi a tarii adoptive, nu a celei unde s-a nascut. Demonstratia mai cruda a fost descoperita o data cu un copil crescut pret de cativa ani de animale salbatice – acesta nu stia ce este comportamentul tipic uman, nici macar cum sa mearga pe 2 picioare, considerandu-se un animal defect.

Capacitatea de a trece peste conditionarile limitarii nu inseamna neaparat ceva bun. Majoritatea celor care reusesc devin rebeli fara cauza, atei fara nici un fel de logica (nu ca nu ar exista si atei cu minte extraordinara). Asta e la fel de rau precum un om ce nu stie sa delimiteze binele de rau si actioneaza in virtutea inertiei sau doar de dragul opozitiei, nu pentru ca ar avea vreo idee daca ceea ce face este benefic sau nu macar pentru propria persoana, daca nu si pentru cei din jur.

Metoda clasic-crestina este: “Daca-ti place, opreste-te!” si mai nou “Esti nascut din pacar, deci esti pacatos si doar Biserica iti poate oferi mantuire.”

Cred ca in clipa asta par un satanist convins. Nu sunt. A nu fi crestin nu inseamna a fi rau, a nu gandi ca tine nu ma face incapabil de gandire, iar a nu crede in Biblie nu inseamna a fi lipsit de morala. In cazul multor oameni pe care-i cunosc, moralitatea, spiritul civic, respectul si intelegerea fata de ceea ce-i inconjoara sunt mult mai ridicate decat in cazul marii majoritati a oamenilor “dusi la biserica”. Asta poate se intampla deoarece acei oameni isi mentin mintea deschisa, incearca sa vada dincolo de aparente si se adapteaza atunci cand descopera ca nu au dreptate, refuzand sa poarte “ochelarii de cal” impusi de cultura sociala si bisericeasca.

Traim intr-o era in care informatia este la indemana multor oameni, deci preceptele se pot diminua in favoarea conceptelor proprii derivate din studiul mai multor perspective asupra aceluiasi lucru. Partea proasta e ca prea putini folosesc informatia pentru a face bine (a se vedea articolul Deceit) si, cand vad ca au putina putere, devin corupti foarte repede.

Revenind pentru o clipa la doctor si calendarul sau, m-a intrebat de ce religie sunt. I-am spus ca sunt Cauzalist. El m-a intrerupt spunand ca, din moment ce am fost botezat, sunt crestin. L-am intrebat simplu: “Copilul dumneavoastra este influentat cumva sa accepte religia crestina, sau a studiat din proprie initiativa povestile Bibliei inainte de a va cere sa-l bagati cu capul sub apa sfintita si cu ochii in poze cu sfinti?”

Bunica din partea tatalui meu, o femeie foarte credincioasa, mi-a spus ca nu conteaza in ce zeitate crezi atata timp cat esti om cu oamenii. M-a convins instantaneu sa renunt la ura ce o aveam pe atunci fata de religii si sa incerc, in primul rand, sa ma impac cu mine si sa inteleg lucrurile inexplicabile ce mi s-au intamplat sau mi-au fost povestite. Tot asa o formatie de heavy metal mi-a linistit sarcasmul pe care-l aveam la adresa lacaselor de cult. Am studiat istoria arhitecturii bisericesti si stiu ca nimic din ce tine de acel loc nu are de a face cu divinitatea, dar a fost de ajuns o simpla intrebare din melodia St. Patricks’s: “de ce sa ma inchin unor statui cand ma simt mai aproape de Dumnezeu cand merg pe strada?”.

Te las cu o replica a lui Zorba Grecul spusa preotului din sat: “Pe vremuri credinta era simpla: eram doar noi si Dumnezeu. Apoi v-ati bagat voi la mijloc.”

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.