9 Mar 2010

Frica, Moartea si Intunericul

Author: Kripto | Filed under: Oameni si oameni...

In caz ca te intrebi ce reprezinta cuvintele enumerate in titlu, poate ar trebui sa iti spun ca de fapt acelea sunt cele 3 absoluturi ce guverneaza viata oricarui om. Sensul filosofic este minimizat in ele deoarece, ca de obicei, explicatiile sunt deductii logice ce se leaga de elemente ce le poti vedea in viata de zi cu zi.

Intai trebuie sa mentionez ca “Lumina” nu face NICI UN FEL DE REFERIRE la cea pe care o vand capetele bisericesti apartinand de ORICE biserica, inclusiv nou-infiintata Church of Reality.

Poate ar mai trebui sa spun si faptul ca zi de zi incerc sa aflu raspunsul la intrebarea: “rasa umana este capabila de civilizatie si gandire rationala?”, dar de fiecare data nu gasesc decat specimene punctuale, rare, deseori ostracizate (cel putin emotional) pentru ca nu se conformeaza sau folosite pentru a face viata mai usoara populatiei de virusi numita “umanitate”.

Dar sa continuam.

Frica, Moartea si Intunericul sunt cele 3 absoluturi ale oricarei vietuitoare, de la un organism unicelular la om. In momentele in care am dezbatut aceasta teorie proprie am fost contrat cu o multime de argumente. In principal a fost acuzat pesimismul afirmatiei, insa, dupa parerea mea, acesta nu exista decat din prisma celor ce eticheteaza, aceeasi oameni care judeca o carte dupa titlu sau dupa coperta (fiind valabil si la figurat).

Ordinea cuvintelor nu este intamplatoare – sunt ordonate in functie de putere si generalitate, de la mic la mare. De aceea le voi lua pe rand, incepand cu cel mai general si ajungand la cel mai putin puternic deoarece, inevitabil, se influenteaza intre ele.

*    *    *

INTUNERICUL

Albert Einstein a expus cel mai simplu si mai concis subiectul: “Intunericul este absenta luminii”. Pentru a produce lumina se consuma energie. Fotonii sunt particule ce exista doar la viteza luminii. In momentul in care se ciocnesc de o suprafata (solida, lichida, gazoasa si uneori chiar sub forma de plasma) o parte din ei este intotdeauna reflectata, dar cei ce sunt opriti isi transfera energia respectivei suprafete. Aceasta se transforma la contact in energie cinetica si calorica.

In caz ca te intrebi de ce cinetica, cred ca ar trebui sa mentionez ca orice obiect lovit de lumina are tendinta sa se miste, mai ales cand suprafata este reflectorizanta, doar ca forta transferata este asa de mica in comparatie cu masa totala incat miscarea este imperceptibila. Nu voi intra in termeni tehnici, insa daca faci o vizita pe la un laborator de fizica al unui liceu poti gasi o morisca de lumina, suspendata in vid, ce se invarte numai daca indrepti catre ea o lanterna sau o alta sursa de fotoni.

Orice alta sursa de caldura de pe planeta este dependenta de caldura solara. Fara ea nu ar creste plantele, nu s-ar degrada biomasa ce produce combustibilii fosili, Terra ar intra intr-un proces rapid de racire. Chiar daca exista animale adaptate vietii pe timp de noapte sau in frigul de la poli, fara acel consum de energie ce asigura temperaturile minime necesare vietii totul ar ramane precum tablourile pe care in gimnaziu doamna profesoara de desen le numea generic: “natura moarta”.

Fie ca apesi intrerupatorul, te pierzi pe un camp sau o strada fara o sursa de lumina, trebuie sa tii minte un lucru – aceea este doar o apropiere de starea de fapt a lucrurilor. Nu mai suntem obisnuiti sa vedem intunericul ca fiind ceva normal deoarece traim in orase. Fotonii se izbesc de particulele atmosferice si se refracta, uneori de mai multe ori, ajungandu-se la efectul denumit Difuzia Luminii. Poluarea mareste numarul acelor particule din aer si face ca, pana si pe timp de noapte, sa putem vedea, percepe contururi, sa nu simtim cu adevarat intunericul nici macar in casa.

Divagand un pic… am ajuns sa imi dau seama de efectul poluarii intr-o noapte petrecuta la tara, in mijlocul Baraganului. Privind un bec de pe strada am observat cu stupoare ca raza pe care acesta emitea lumina era mult mai mica decat a unui bec stradal din oras, desi aveau amandoua acelasi design. Nu ma refer la puterea luminoasa, ci la faptul ca in aerul curat al satului lumina era clara, dar orientata intr-o singura directie, pe cand becul de la oras are o lumina mai difuza, ce patrunde usor de dupa coltul unei cladiri. In acea noapte am vazut INTUNERIC.

Cand stai si privesti in intunericul orasului, ochii ti se adapteaza si incepi sa distingi contururi. Cand te trezesti noaptea din somn, chiar daca ai draperiile trase, vezi ceva prin camera. Dar acolo, in camera unde dormeam, desi pe la marginile jaluzelelor vechi intra o raza de lumina, restul camerei era NEAGRA, fara un contur de care sa mi se agate privirea.

Concluzia e simpla, dar dupa atata text… destul de aiurea:

Avem nevoie de lumina, dar daca dorim sa apucam sa ne cunoastem un pic ar trebui sa ne intoarcem din cand in cand la starea naturala a lucrurilor, intr-un intuneric dincolo de care nu mai putem percepe decat un singur lucru – propria persoana.

*    *    *

MOARTEA

Pentru mult prea multi acesta este un subiect tabu, mai ales din cauza fricii.

Il voi cita iarasi pe Albert Einstein: “Moartea este abenta vietii”.

Deci, iarasi, este vorba de un element ce exista in mod general, insa temporar este indepartat local, rezultand ceea ce cunoastem sub numele de “organisme vii”. Si apare intrebarea: “De ce ne temem de moarte?”.

Noi, oamenii, suntem singurele fiinte care se intreaba asa ceva. Restul animalelor stiu foarte bine ca intr-o zi or sa moara si ca singurul lucru pe care-l pot face e sa se hraneasca, sa se relaxeze in restul timpului si preferabil sa amane momentul in care vor trece in nefiinta pana dupa ce si-au impartasit ereditatea cu cat mai multi urmasi.

Dar noi nu o vedem ca pe un sfarsit normal. Probabil persoana care a citit acest articol inaintea ta sau cea care iti va urma pe site crede ca moartea inseamna sfarsitul sanselor de a face ceva anume. Dar cel putin unul din 2 oameni se teme mai mult de cum vor muri si cam 4 din 5 oameni se ingrijoreaza de ce vor lasa in urma si ce va veni dupa ce vor inchide ochii ultima data. Si asa s-a inventat religia.

Isaac Asimov spunea: “Life is pleasant. Death is peaceful. It’s the transition that’s troublesome.” (traducere: Viata e placuta. Moartea e linistita. Trecerea face probleme.)

Deci poate ca animalele simple stiu ele ceva, chiar daca inseamna doar ideea de a-ti face viata (cat mai) placuta, bucurandu-te de clipe de respiro, multumindu-te cu ce ai nevoie din punct de vedere material si poate, din cand in cand, perpetuand specia. Nu de alta, dar moartea e acolo, si intr-o zi va veni, fie ca vrem sau nu, fie ca stim cam cand sau ne ia prin surpindere apropiatii (deoarece pentru tine deja va fi prea tarziu sa-ti mai faci griji).

Ca preludiu la concluzie folosesc o fraza dintr-un serial, spusa foarte sarcastic: “Nitchians – allways stating the obvious!” (traducere: Nicieneii – spun mereu lucruri stiute deja.)

Concluzia acestei parti este ca nu poti decat incerca sa fii cel mai bun om cu putina, respectand lucrurile si fiintele din jurul tau, deoarece daca astepti ceva ce va veni oricum nu rezolvi nimic, ci doar iti tii mintea ocupata.

*    *    *

FRICA

Este motorul tuturor actiunilor oricarui organism viu, chiar daca marea lor majoritate nici macar nu detin un sistem nervos. Despre frica animalelor mai mult ca sigur stii cate ceva, iar daca nu, e de ajuns sa te gandesti la dresajul animalelor de circ.

Animalele detinatoare de creier sau sistem nervos central ce proceseaza informatii precum durerea sunt mai susceptibile fricii. Ele pot uneori sa-si infranga instinctele pentru a se adapta, pentru a face fata unor situatii noi si nu din placere, ci din frica pentru propria lor bunastare fizica. In momentul in care acele noi actiuni le intra in instinct si puilor nou-nascuti deja nu mai este vorba de frica, iar oamenii tind sa uite ca de fapt ea a stat la baza schimbarii.

Pana si o fiinta unicelulara are instinct. Poate orice profesor sau specialist sa-mi spuna ca este imposibil, dar atata timp cat acea celula independenta cauta sa proceseze minerale pentru a se divide si este capabila sa se miste in cautarea hranei, eu spun ca are instinctul de supravietuire. Daca nu i-ar fi frica sa nu ramana fara hrana (ceea ce ar duce la imposibilitatea dividerii) ar sta pe loc si nu ar fi dezvoltat capacitatea de a se misca prin lichide sau rezistenta de a fi transportata prin aer pana intr-o zona fertila.

Deci tie de ce iti este frica? Exista cateva temerei general valabile pentru intreg regnul animal, inclusiv cel uman. Atat timp cat avem nevoi (cele de baza fiind de hrana, teritoriu si imperechere) avem si teama de a nu le pierde sau, inainte de a le avea, frica de a nu reusi sa le obtinem.

Iesi cu prietenii in oras. Te-ai gandit vreodata cum ar fi fost sa nu cunosti oameni cu care sa nu fii compatibil/a destul cat sa te simti in largul tau macar un pic in prezenta lor?

Frica de singuratate ne face sa iesim in lume, frica de imposibilitatea de a nu rezolva probleme personale ne face sa avem prieteni si asa mai departe, inclusiv in relatii amoroase.

Si da, stiu ca nu suna logic, deoarece aceste lucruri le faci cu placere. Dar in lipsa placerii ce ai?

Frica de consecinte ne face sa respectam legile, familia, prietenii. Frica de a nu fi capabili sa ne obtinem hrana si teritoriul ne fac sa invatam, sa muncim, sa acceptam sa primim ordine venite, de multe ori, de la oameni ce nu ne respecta.

Toate acestea au devenit instincte adaptate la noua ordine a societatii, deoarece omul este fiinta care poate fi dresata cel mai usor.

O prietena m-a contrazis cu un argument foarte bun: “Dar ce spui despre lucrurile pe care le facem cu placere? Acolo nu este vorba de frica.” Nu m-am gandit in momentul respectiv, insa am o demonstratie foarte buna ce imi sustine ideea.

Intr-o zi, bunicii mei din acel sat baraganean au venit in Bucuresti. Prima vizita intr-un oras mare. Ei sunt oameni simpli pentru care, daca un puls electromagnetic ar distruge toate electricele, electronicele si sursele de curent electric, iar Pamantul ar ramane in acelasi timp fara combustibil, lumea ar fi la fel – munca la camp, mancare la animale si odihna. Au avut un soc enorm in momentul in care au dat de aglomeratie, de un numar asa de mare de oameni pe kilometru patrat. Nu au rezistat mai mult de 5 minute intr-un hipermarket si nu le-a parut deloc rau ca nu au mai avut de a face cu un oras mare.

Demonstratia mea este in felul urmator: tu ai putea trai in locul lor o luna? Daca nu ai invata, nu ai avea loc de munca si nici casa… cam asta ar fi situatia. Numai ca ei nu au aceleasi temeri ca tine deoarece nu au aceleasi nevoi (de bani, transport, socializare).

Mai intreb o data: “De ce iti este frica?” Daca afli raspunsul complet, inseamna ca ai facut primul pas spre a te cunoaste.

Frica, Moartea si Intunericul sunt mereu in jurul nostru, ne domina, ne imping spre a face alegeri. Cei ce ignora complet frica sunt  mereu persoane antisociale, ce, dupa parerea mea, ar trebui de cele mai multe ori linsati. Cei ce au o temere, dar reusesc sa-si indeparteze frustrarile si sa isi accepte defectele, lipsurile, incercand sa invete lucruri noi despre sine si despre altii au sansa aceea de a ajunge, intr-un final, fericiti.

Restul… eh… e de ajuns sa privesti in jur.

One Response to “Frica, Moartea si Intunericul”

  1. Stormy Says:

    Foarte interesant postul tău, constat cu tristeţe că nimeni nu s-a încumetat să şi comenteze pe aici , să vină cu ceva impresii măcar, pentru că cele scrise pot demara discuţii interesante. În principiu (principiul meu, de fapt ) , fără prea multe raţionamente ştiinţifice , am simţit mereu că mai degrabă umbra ce-o las în spate e mai informativă decât lumina ce-o am în faţă. Cu alte cuvinte (şi mă citez ) , într-o lume în care toţi caută lumină , întunericul este singurul purtător de adevăr. Am gândit asta pe bază de instinct , din nefericire , nu sunt o fiinţă prea inteligentă ca să şi caut explicaţii aprofundate. Cît despre moarte.. Touchy. Moartea şi Frica sunt mai strâns legate aici. Frica mă transformă într-un vierme care , uneori, nu face altceva decât să se ascundă prin cotloanele unui măr putred. Mai am un blog care efectiv este dedicat morţii. Prin urmare , sunt chiar obsedată :))) De ce îmi este frică ?.. Îmi este frică pentru că sunt o fiinţă supusă acesteia, pentru că rădăcinile îmi sunt mult prea lumeşti şi greu mi-e să accept lucruri pe care nu le pot evita. Dar şi Frica, şi Moartea sunt precum Întunericul. Odată ce îl îmbrăţişezi în loc să ignori , poate fi cu adevărat înţeles şi toate cele din urmă îşi vor pierde sensul.

Leave a Reply

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.