Astazi am asteptat nerabdator sa vad ce maretie de logo si idee de campanie are D-na Udrea de la Turism pentru a mari numarul de cetateni straini ce ar veni in tara noastra in vizita de placere.
Stiam deja ca Muntii Carpati se intind in 7 tari, dar nu ma asteptam sa demonstreze, cel putin in fata mea, in cel hal ne-au putut fura banii. Cate sute de mii de euro au costat logo-ul si filmuletul acela in Flash? Cu cat mai mult, cu atat mai rau.
Un asemenea logo ar costa, facut de la cap la coada, in jur de 100 de euro. Dar asta s-ar fi intamplat daca doamna cu pricina nu ar fi apelat la cine stie ce firma de grafica de tot rahatul, unde graficianul de serviciu, in loc sa produca, preferat sa intre pe iStock Photos si sa cumpere de acolo partea din logo care chiar ar fi necesitat cateva grame de imaginatie. Ma refer la frunza, deoarece un text se gaseste foarte usor pe Dafont.com.
Nu te uita la stiri, unde se tot spune ca ar fi furat frunza de la o firma de camioane. Nu cred ca s-ar fi sinchisit sa caute atata. Nici macar cei de la firma Oltchim nu s-au sinchisit prea tare, dar eu au interese private si nu se duc cu imaginea la OSIM ca sa-si inregistreze drepturile de autor. Ei bine, iata si linkul de unde a fost cumparata frunza de catre firma de transport si OLTCHIM la un pret de aproximativ 10 dolari americani: http://www.istockphoto.com/stock-illustration-6073738-green-symbols.php
Cat despre ideea filmuletului… e foarte buna. Dar pana si eu, ca incepator in ale animatiei in Flash, am observat in ce hal se grabeste picatura sa coboare, iar timpul de munca pentru asa ceva este de maxim 40 de ore de munca efectiva.
Deci… aici sunt banii dumneavoastra.
…Si in drumurile din zonele turistice, unde incep sa inteleg de ce isi permit sa se duca mai ales detinatorii de SUV – nu din cauza posibilitatilor materiale, dar numai acele masini pot intra si iesi din acele zone fara nevoia de reparatii capitale…
Titlul se citeste astfel: “Efecte de turma, intarziate mental”.
Pana acum ceva vreme numeam “prostie” marea majoritate a manifestarilor locuitorilor acestei mici tari cu numele de Romania. Insa am realizat ca totusi exista 3 situatii extrem de diferite in care oamenii fac lucruri… stupide. De o parte avem lipsa de informatie si/sau experienta, caracteristica unei proportii moderate din populatie. Apoi avem Prostia propriu-zisa, ce se manifesta prin incercarea primei categorii de a parea ca detin informatii ce, in fapt, le lipsesc (conform zicalei: “Prostul pana nu e si fudul parca nu e prost destul!”). A treia clasa si cea mai raspandita pe teritoriul tarii noastre (cu o majoritate covarsitoare in zonele urbane) este Ignoranta. Aceasta se manifesta prin accesul la informatie si deseori detinerea ei, dar respectivii oameni prefera sa ignore complet ceea ce stiu sau ar putea asimila si se comporta precum prima categorie din simpla lene sau doar pentru ca “asa face toata lumea”
Ideea de “efecte de turma, intarziate mental” se poate demonstra relativ usor pe orice plan privesti.
Cel mai general este exercitiul raului care poate fi traversat doar pe un trunchi de copac ce tine un singur om, iar pe acolo exista un flux continuu de trecatori. Daca avem 15 oameni de fiecare parte a raului, intr-o situatie de gandire sociala sanatoasa, acestia vor pica de acord sa treaca mici grupuri alternative, fiecare grup asteptand un timp minimal. Adica 1-2 oameni de pe o parte, apoi 1-2 de pe celalta parte. Orice nou venit nu trebuie sa astepte prea mult. In romania (scriu cu litera mica deoarece nu imi mai respect tara natala) probabil ca atunci cand trece primul om de pe o parte, cei din spatele lui se vor inghesui sa-l urmeze, ignorand complet orice regula de bun simt.
E chiar mai rau cand ai 10-20 oameni pe o parte si unul singur pe malul opus. Cei multi vor opta mai mult ca sigur sa treaca ei mai intai, ignorand faptul ca si cel ce trece din sens invers poate se grabeste. Astfel, daca ar dura 1 minut traversarea unei persoane, un om va trebui sa astepte 20 de minute in loc ca 20 de oameni sa astepte 1 minut, timpul de asteptare fiind minimal si toti multumiti cu un minim de intarziere. Desigur, regula traditional-romaneasca este ca acel om singur pe sensul lui de mers se va enerva din cauza asteptarii si, cand va face el parte din grupul mare, va face exact ca ei, in loc sa mearga dupa proverbul: “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”.
Multa vreme am considerat ca specia umana specifica acestor meleaguri este foarte inteligenta. Acum cativa ani, in urma unei analize psihologica, sociala, economica, culturala si regionala am descoperit ca romania chiar este o zona generatoare de niveluri relativ ridicate de inteligenta si capacitati intelectuale. Insa relativ de curand a trebuit sa adaug un amendament concluziilor de atunci. Una este sa poti sa faci un lucru si cu totul altceva sa ALEGI sa nu il faci – este o problema de ETICA.
Avem o multime de conationali ce pleaca in tari mai civilizate si, descoperind ca acei oameni ofera mult mai usor incredere, in loc sa se adapteze pe modul lor de trai aleg sa profite in cel mai necivilizat mod posibil – sa se foloseasca in mod negativ de propria inteligenta. Exista un numar mare de romani ce pleaca in vest si descopera ca au putere de munca, inteligenta si capacitate de adaptare pozitiva la societatea de acolo, dar, pe langa faptul ca rar auzim de ei, ajung asa de scarbiti de efectul de turma tipic tarii noastre incat nu mai revin aici sau chiar se feresc de cei cu aceeasi nationalitate. De ce? E simplu – la noi ori faci cum dicteaza normalitatea (ceea ce e general valabil, nu corect), ori te lasi “jefuit” de restul.
Tot de Efectul de Turma tine si politica. Un exemplu bun ar fi vesnicul Guvern Boc. Te-ai intrebat vreodata de ce infrunta atatea urari de rau din partea populatiei si nu se retrage? Intelectualul de rand (ca alt fel nu prea mai exista la noi, “demagogii” de la TV cautand doar audienta) stie ca e ceva putred “acolo sus”, insa nu prea poate sa puna punctul pe j (i-ul e prea clasic ca sa se aplice). Unii spun ca nu s-au saturat sa fure (ceea ce e in continuare adevarat), altii ca sunt avizi de putere (nimic mai fals). Eu am ajuns la o concluzie ce tine de o declaratie a lui Iosif Vissarionovici Stalin: “Moartea unui om e o tragedie; moartea a milioane de oameni e doar o statistica”. Un criminal in serie este tinut minte pentru faptele sale exacte; un dictator ce a facut genocid este tinut minte pentru lucruri mult mai generale si o duce mult mai bine decat criminalul.
E de ajuns sa privesti Cazul Nastase, ce se lega de ilegalitati facute de acesta. Toti romanii au tinut minte faptul ca el este corupt deoarece a facut afaceri “murdare”. Daca Boc s-ar retrage acum de la conducerea tarii ar fi tinut minte ca un hot. Are in continuare lachei proprii, oameni care fac afaceri cu bani de la buget, din care isi ia si el partea. Deci unul din interesele sale este sa pastreze controlul. Intr-un articol separat am vorbit putin despre incapacitatea primului ministru de a suporta sa aiba printre subalterni oameni mai destepti si/sau mai inteligenti ca el. In acelasi timp, continuand pe sistemul de pana acum, singurul lucru care se va intampla este ducerea romaniei intr-un colaps financiar si social. Metodele lui de a mentine controlul sunt simple: se foloseste de faptul ca nici unui roman care a pus mana pe un pic de influenta sau putere de decizie nu ii pasa de cei din jur (iar peste 95% din cei care nu au aceste lucruri ar face la fel daca ar fi in aceeasi pozitie). Mai sunt cativa ce au incercat sa abordeze afacerile in mod etic, insa in cele din urma ori au fost fortati de concurenta, prin metode neconcurentiale, sa mareasca pretul si sa devina ca ei, ori s-au vazut nevoiti sa intre in ilegalitate din cauza politicilor fiscale virale.
Revenind la colaps – tara cade cu totul in urmatorii 2 ani, iar in anul dinainte de urmatoarele alegeri tot ce trebuie sa faca partidul de la conducere este sa renunte temporar sa mai fure din buget, obtinand ceea ce ar trebui sa se intample inca de pe acum: redresare economica. Da – asta inseamna ca prevad sanse de minim 50% ca actualii “lideri politici” sa ne conduca si dupa urmatoarele alegeri.
Si iarasi “De ce?”. Pentru ca, vorba unui “om de televiziune” pe care din cand in cand il respect, “romanul conduce la bara din fata”. Inca un “De ce?”. Deoarece “asa face toata lumea”. Iar daca raspunsul asta nu e de ajuns, ramane intotdeauna si explicatia ca exact statul, care ar trebui sa urmareasca redresare (momentan) si cresterea nivelului de trai (in general) este extrem de instabil si nu stii daca investitia de azi va fi sau nu eficienta peste 6 luni. Oamenii dispera si renunta la a mai spera, la a mai incerca, deoarece sunt dependenti de niste oameni pe care, daca ar avea alternativa, nu i-ar vota. Insa culmea, alternativa si-o fac tot ei, avand incredere si sustinand pe cineva cu totul nou. Iarasi efectul de turma acela bolnav care face romanul sa aleaga numai din raul cunoscut si, oricat de prost i-ar merge, nu este dispus sa riste.
O mentiune: POLITICIENII fac strategiile de conducere. BIROCRATII, cei care nu se schimba la alegeri, le pun in aplicare, iar un politician hotarat si fara un “cerc de interese” poate sa-i inlocuiasca pe criterii tehnocrate.
Practic revenim la ideea cu raul ce trebuie traversat, numai ca avem ca prioritati interese multe (“oamenii de afaceri” tinuti strans de oua de catre cei care le faciliteaza afacerile cu statul) si interese putine (cetateanul de rand, cel care duce in carca tot, fie ca stie sau nu).
Gandeste-te ca in realitate chiar esti in postura omului singur ce trebuie sa dea prioritate altora, interesului omului de rand ce da prioritate intereselor “mai numeroase” a foarte putinor oameni. Apoi intreaba-te ce ai face daca ai fi primul din cei 20 ce trebuie sa treaca podul.
Acum priveste in jur si vezi ce ar spune turma, dar mai ales daca ai da prioritate parerii lor sau corectitudinii fata de semenul tau uman.
Deci cand te vei gasi la un asemenea “pod” metaforic, fie ca esti in trafic, la coada sau trebuie sa iei o decizie ce-i implica si pe altii, poate vei gasi puterea sa te uiti la cei care te privesc urat pentru ca ai luat o decizie corecta d.p.d.v. etic si sa le spui: “Beeeeeeeeee!” sau “Muuuuuuuu!”. Nu-ti face griji in legatura cu pronuntia – oricum nu ar recunoaste vreodata ca le-ai vorbit in limba nativa. Dar zambeste si spera ca poate cel pe care l-ai lasat sa traverseze inaintea ta va face la fel ca tine data viitoare. Si poate se obtine o boala care se ia: civilizarea romaniei.
Putine lucruri ma enerveaza mai mult ca un om care promite ceva, te convinge pana in ultima clipa ca poti sa ai incredere in el si… se face ca uita.
Dupa ce am publicat blog-ul Anti-Vodafone m-am vazut in situatia de a scrie un drept la replica din partea lor. Motivul: am fost sunat de catre un reprezentant al departamentului tehnic ce s-a interesat de toate detaliile problemei mele cu telefoanele la iesirea de metrou din parcul Titan. Cateva zile mai tarziu am fost apelat iar (probabil de aceeasi persoana) care dorea sa se afle daca am mai avut probleme si sa-mi spuna ca semnalul Vodafone a fost amplificat in zona respectiva. Iti spun sincer ca am ramas extraordinar de placut impresionat si chiar am ajuns sa apar, cat de cat, serviciile Vodafone in discutiile cu prietenii (mai mult sau mai putin interesati de strategiile companiilor si de mecanismele marketingului).
Problema este ca astazi, 30.06.2010, am dat peste inca o mare problema in strategia lor de relatii cu publicul. Mai exact tot auzi la televizor reclame despre “cost control”, iar cand iti vorbeste un robot (Andreea, cea mai mare prostie Vodafone) iti recomanda uneori sa accesezi pagina de internet pentru mai multe detalii. Asa am si facut.
Doream sa-mi verific factura si am realizat ca am aruncat-o din greseala. Tineam minte ca am tot citit pe site despre Cost Control si faptul ca iti poti verifica apelurile din ultimele 6 luni si alte minunatii asemenea. Nu am reusit sa intru direct deoarece nu gaseam butonul, asa am apasat un buton ce promitea sa-mi descrie “Ce gasesti in MyVodafone”. Am ajuns pe o pagina (vezi prima imagine, alineatul in contur albastru) ce descrie pe intelesul tuturor cum se foloseste sistemul si toate minunatiile pe care le gasesti acolo pentru a-ti facilita accesul la informatie. Apoi am dat click pe link (cel in chenarul albastru mic).
Dupa 5 secunde (in care am trecut cu privirea peste toate butoanele de acolo) m-ar fi apucat rasul. Insa am profitat de faptul ca eram singur in firma si am urlat de furie, deoarece intrasem pe site exact din cauza unei probleme foarte serioase la factura. Pentru a afla motivul vezi a doua imagine.
La detaliile despre factura nu aveam decat: valoarea facturii anterioare si valoarea facturii actuale. In rest, doar detalii despre contul meu, despre cosul de cumparaturi si despre telefoane. In acea clipa eu stateam si ma intrebam:
“De ce as intra pe site pentru a obtine informatii pe care le primesc mai detaliate printr-un sms? Cei care fac conceptul site-ului au fost vreodata abonati la un serviciu de telefonie mobila? Oare cei care-i streseaza mult la relatii cu clientii le cer informatii doar despre asa ceva si tocmai am fost insultat fiind pus in aceeasi oala cu ei?”
Credeam ca am fost destul de clar in momentul in care am spus ca strategia de marketing adoptata de VODAFONE este una de tot rahatul, deoarece incurajeaza oamenii sa nu mai cumpere telefoane. Acum se pare ca s-au hotarat sa dea detalii si pe site exact despre lucrurile pe care poti sa le aflii de la orice entuziast de electronice intr-un timp mult mai scurt si mai simplu decat sa intri pe net.
Adica eu sunt categorisit ca fiind client ABUZIV deoarece sun la relatii cu clientii de 4 ori intr-o luna(si asta e mult) cu motive intemeiate ce alt fel nu se pot rezolva, dar in acelasi timp VODAFONE nu imi ofera NICI O ALTA METODA DE A ACCESA INFORMATII UTILE in afara de a merge la un ghiseu, sa stau la o coada 20-30 de minute (valabil pentru 2-3 persoane prezente in fata mea) doar ca sa aflu ca nici ei nu au acces la acele informatii deoarece… folosesc site-ul Vodafone? That’s fucked up!
CIREASA DE PE TORT
Acum ceva vreme, Vodafone mi-a propus sa incerc internetul pe telefonul mobil. Era faina oferta: puteam sa am internet gratis timp de o luna (sau mai mult, nu mai tin minte) si, daca nu-mi convine pretul, sa dezactivez extraoptiunea oricand fara nici un fel de penalizare. Dupa 2 saptamani de la activare i-am sunat sa le spun ca nu doresc sa mai am extraoptiunea. Persoana de la Relatii cu Clientii a reusit sa ma convinga sa aman dezactivarea pana la sfarsitul lunii. Problema e ca dupa 4 luni am sunat furios la ei deoarece descoperisem ca pentru mine tot nu se dezactivase si platisem 4 euro/luna pentru ceva ce nu numai ca nu foloseam, dar si cerusem CLAR sa fie oprit.
Saptamana trecuta am fost sunat de un reprezentat Vodafone ce imi oferea aceeasi extraoptiune gratis o luna. Am cerut sa nu se activeze nici macar in perioada gratuita deoarece nu doresc sa patesc precum ultima data. Nu m-ar mira sa fie activa si acela sa fie motivul pentru care factura mea de luna asta e mai mare decat a fost vreodata, desi abonamentul imi este mai mic ca in ultimele 12 luni.
Da, uneori esti, deoarece exista momente cand nu tii cont de faptul ca cei din jurul tau este posibil sa fie si oameni, nu doar animalele cu pretentii de civilizare numita homo sapiens sapiens.
Te-ai strecurat pe sub pielea mea fara sa reusesc sa ma opun, desi observasem ca asta voiai de la bun inceput. Cred ca imi doream asa ceva de la primele noastre discutii pe mess, dar nu am vrut sa recunosc multa vreme.
Ma enervez cand ai probleme si taci, nu spui, nu te descarci cum as vrea eu, dar am invatat sa ma abtin… cause that’s just you. Cred ca asta inseamna sa intelegi pe cineva.
Sunt greu de inteles si nu stii daca atunci cand te iau in brate vreau doar sa-ti simt pielea sub buriciele degetelor, sa ma asigur ca esti reala sau sa “sar pe tine”. Nici eu nu stiu. Starile mele depind de tine asa de mult incat sunt sigur ca te iubesc.
Am incercat sa fug de tine, dar asta e nebunul din mine. Acelasi tacanit care, cand i te ghemuiesti in brate sau ii pui capul pe umar, devine mai linistit ca un preot buddhist in mijlocul meditatiei, de parca nimic in lume nu ar mai exista.
Ai uneori stari ce ma scot din sarite, dar inca mai incerc sa ma adaptez pe ele. Iar cand ma saruti ametesc in cel mai placut sens al cuvantului.
Iti place sa te bagi in seama si ador asta. Mi-ar placea sa ai mai multa initiativa, dar probabil mi-e frica de monstruletul din mine, tipul „normal” (d.p.d.v. social) care incepe sa faca doar ce simte, fara sa se gandeasca si la tine.
Unele lucruri mi-ar placea mai des, altele ma deranjeaza mai putin decat crezi. Iti citesc dezamagirile pe chip si supararea in reactii. M-ar scoate din sarite toanele tale imprevizibile si faptul ca lipsa unei negatii ar trebui sa o traduc eu, desi poate sa insemne o groaza de lucruri, dar am ajuns sa te cunosc prea bine.
Si totusi suntem impreuna si ma faci sa simt, sa ma bucur de moment… cu o foarte mica teama de teama. Da, o am si eu, dar nu e de ajuns sa stii asta.
Ma enervezi, ma scoti din sarite, imi oferi un refugiu de lumea din jur si de cea logico-empatica din minte, ma aduci la extaz si ma surprinzi placut si, cel mai important, te straduiesti sa ma cunosti.
Does this mean I love you a lot, or is it normal love?
Sunt client Vodafone de pe vremea cand a aparut prima data pe piata Connex si am urmarit cum compania a reusit sa evolueze de la un concurent relativ timid al Dialog la o optiune viabila pentru majoritatea romanilor. Avantajul lor era ca ofereau servicii destinate asa-numitei clase de mijloc (specifica Romaniei), creand un fel de echilibru intre abonamente si extraoptiuni nu asa de scumpe ca la Orange/Dialog si preturi relativ reduse la achizitionarea de telefoane noi. Ajunsesem chiar sa le iau apararea cand auzeam spunandu-se ca este o firma de tot cah-ul si chiar am reusit sa le suport fara prea mare suparare faptul ca taxarea la secunda inseamna, in perspectiva lor, 70-80 de secunde intr-un minut.
Acum mai bine de 1 an mi s-a propus sa incerc gratuit pentru o luna Vodafone Live Internet pe Mobil si mi-am zis: “De ce nu?” Nici macar nu le-am spus de la bun inceput ca vreau doar o luna, deoarece m-am gandit ca este posibil sa fiu multumit de performante si sa-l pastrez. Insa dupa 2 saptamani am avut grija sa sun la relatii cu clientii si sa cer dezactivarea optiunii la sfarsitul lunii deoarece telefonul meu nu era facut pentru navigare online. Problema este ca 4 luni mai tarziu m-am decis sa mai studiez o factura si am descoperit acea extraoptiune ce nu fusese dezactivata, iar in tot acel timp eu platisem 4 euro/luna pentru un serviciu pe care nu numai ca nu-l foloseam, dar ii si cerusem intreruperea. Baiatul de la relatii cu clientii a fost, ca de obicei, foarte amabil, insa se simtea in vocea lui teama ca am sa ma rastesc la el si o sa o iau razna cand mi-a spus ca cererea anterioare fusese inregistrata in sistem, dar nu i se daduse curs. Nu mi-am iesit din sarite – nu era vina lui. Pe vremea aceea companiile nu erau obligate sa inregistreze toate convorbirile, deci am zis sa nu incep o cruciada impotriva lor pentru 12 euro. Da, stiu ca 4×4=16, dar in luna anterioara dezactivarii (in sfarsit) a optiunii am fost scutit de suprataxa deoarece am demonstrat ca nu utilizasem internetul.
In acel moment am avut impresia ca am castigat o mica victorie morala. Eh… se mai inseala omul!
In urma cu aproximativ 5 luni aceeasi companie a decis sa atace sectorul de piata al Orange. Mai exact abonamente mai mari si putine extraoptiuni ce sunt la fel de atragatoare precum budele din curtea de la tara in plina vara torida – apelezi la ele doar daca esti extrem de constrans de imprejurari ce nu depind de tine. Acum 6-7 luni iti puteai lua un telefon decent la abonamentul minim cu un pret sub 200 lei indiferent daca iti faceai contract nou sau il reinoiai pe cel deja existent. Acum, daca vrei un telefon nou, mai bine ti-l cumperi la liber decat de la Vodafone. Pretul unui telefon nou la magazinele de specialitate (nu dealeri), fara a fi blocat in vreo retea, este mai mic decat daca l-ai cumpara de la Vodafone la cel mai mic abonament sau reinoire pe 2 ani cu tot cu punctele de “loialitate”. Telefoanele au preturi acceptabile doar daca nu cumva esti interesat/a de un abonament MINIM de 14 euro/luna, dar cei ce isi permit sa plateasca atat nu cred ca vor un telefon din cele ieftine. Tu ce crezi?
Vodafone a facut mare tamtam pe tema noului sau robot de la relatii cu clientii, care, conform lor, putea sa te asiste cu aproape orice informatie si/sau modificare pe care o doreai. “Ete cucu!” (in ghilimele deoarece l-am citat pe primul meu angajator). Informatia este extrem de limitata si, daca ai vreo problema ce nu tine de facutura sau de roaming, trebuie sa incerci sa gasesti combinatia de taste ce te duce spre un operator care sa vorbeasca cu tine direct. Ar mai fi si optiunea de a avea norocul sa locuiesti/muncesti intr-o zona unde se afla un Centru Vodafone, ceea ce nu e cazul meu. De aceea m-as simti ca si cum as fi abonat Romtelecom daca m-as vedea nevoit sa pierd timpul pe drum si la cozi doar pentru a obtine informatii legate de… cum sa-mi deblochez telefonul sau de ce cartela mea pierde in plina zi semnalul retelei si, spre deosebire de momentul in care iesi de la metrou, nici nu se mai sinchiseste sa se reconecteze, indiferent de marca telefonului.
Avand aceste problme, am preferat sa sunt la relatii cu clientii Vodafone si sa cer informatii suplimentare de la o persoana, nu doar de la un robot care nici macar nu se apropie de adjectivul “informativ”, darmite “util”.
La primul apel din ultimele 30 de zile am dorit sa aflu cum imi pot debloca telefonul in orice retea. Conform contractului, dupa 2 ani sunt indreptatit sa cer asta deoarece ei nu mai au nici un drept asupra lui. Mi s-a spus ca telefonul devine al meu, propriu si personal, dupa 2 ani de contract, dar daca vreau sa-l folosesc in alte retele trebuie sa le mai dau 10 euro (lasa ca gasesc eu cum se reprogrameaza!).
A doua oara i-am sunat deoarece ma trezesc uneori ca telefonul refuza sa efectueze apeluri, ca sa descopar dupa aceea ca de fapt el nu recunoaste reteaua. Nu e ca si cum as fi la metrou, ci pur si simplu telefonul in sine functioneaza, imi vede numerele din agenda, dar refuza sa se reconecteze la retea. Mi s-a spus ca interuperile se intampla din cauza cartelei vechi ce trebuie inlocuita.
A treia data i-am sunat dupa cateva zile, cand descoperisem ca si alte telefoane au aceeasi problema, deci sa nu mai dea vina pe cartela mea si sa incerce sa rezolve problema avand la cunostinta noile informatii. Mi s-a spus ca informatia a fost transmisa la departamentul Tehnic si voi fi sunat de cei de acolo in maxim 24 de ore. Imediat dupa aceea mi-am sunat iubita (are si ea uneori aceeasi problema) sa o anunt ca astept rezolvare. Cat vorbeam cu ea am fost apelat de la numarul 0372022222, ce apare pentru toate apelurile interne catre clienti la apelurile din partea Vodafone, dar nu am apucat sa raspund.
Asa ca am sunat o a patra oara, crezand ca era serviciul tehnic. Domnisoara care mi-a preluat apelul a facut o verificare si m-a linistit ca era doar cineva de la departamentul Vanzari, dorind sa-mi vanda un serviciu (daca ma prindea atunci la telefon… poate as fi fost interesat macar sa ascult). De asemenea operatoarea mi-a spus ca persoana cu care vorbisem mai devreme ma va suna sa vorbim direct despre orice adaugire aveam de facut la problema cu semnalul de retea. Mi-am cerut scuze pentru apelul inutil si am inchis.
Am fost sunat dupa 15 minute si am anuntat ca si altcineva are aceeasi problema ca mine, am furnizat numarul de telefon si acolo s-a incheiat discutia.
Mi s-a spus ca as fi un om linistit, rabdator si conciliant cand caut o informatie despre un serviciu. Mai mult ca sigur nu as fi sunat nici macar o data la *222 daca informatia de care am nevoie se afla in robotul lor. Am refuzat sa intru pe site-ul lor din doua motive simple si logice:
1. Au postat acolo niste “intrebari frecvente” de pufnesti in ras/plans, tot felul de rahaturi la fel de inutile pentru un client fidel precum este si robotul lor “personificat” cu numele de Andreea de catre cine stie ce idiot bine platit si cu I.Q. sub a lui G.W. Bush. Exemplific numind categoriile date de ei: Cartela Vodafone, Factura si Plata, Internet si e-mail, International si Roaming, Situatii de Urgenta, Program de Loialitate. Culmea… acestea se gasesc pe site-ul unei companii ce castiga cel mai mult din abonamente, iar informatii legate de extraoptiuni, tarife si alte lucruri utlie unui utilizator descoperi doar dupa cautari indelungate.
2. Daca decizi sa scrii un mesaj in care sa descrii problema direct de pe site, o parte din informatie tinde sa se piarda deoarece unele lucruri le explici cel mai bine cand interactionezi verbal cu persoana de la care ai nevoie de ajutor. Pe deasupra nu trebuie sa astepti pana la 48 de ore pentru o replica. Am folosit acel sistem si, dupa ce am trimis mesajul am realizat ca mai aparuse ceva, asa ca am trimis inca unul. Mi s-a raspuns doar la al doilea mesaj, primul pierzandu-se in sistem, iar problema a fost rezolvata dupa 3 zile, deoarece a fost ca o discutie la care astepti o mai mult de o zi replica interlocutorului.
Partea stresanta a venit azi dimineata. Mai exact Vodafone, in infinita lor prostie recent demonstrata mai sus, a decis ca persoanelor ce apeleaza “abuziv” *222 relatii cu clientii primesc un numar de apeluri gratuite pe luna la acest numar, iar restul se taxeaza cu 0.39 euro/apel.
Da, ai inteles – am fost catalogat drept client ABUZIV si mi s-a acordat un singur apel gratuit la *222 pentru urmatoarele 30 de zile.
M-am gandit simplu: “Uite ca, in materie de informatii utile destinate clientilor, am revenit la Romtelecom-ul dinainte de 1989. Now what?”
P.S.: Nu am fost sunat de cei de la departamentul tehnic si problema nu am idee daca a fost solutionata sau nu.
Preturile se maresc, locurile de munca dispar, statul e disperat sa aduca mai multi bani la buget (de unde mai toti membrii guvernarii fura), iar omul de rand a tot indurat deoarece, candva in timp, a dus-o si mai rau. Dar incepem sa ajungem la limita. Se vede in fiecare zi in faptul ca oamenii au din ce in ce mai putina rabdare fata de prostia din jur si infumurarea idiotilor.
Cred ca acum 2 ani un lucru, ce s-a intamplat astazi sub privirile colegului meu, nu ar fi fost pe atat de posibil. Hai sa iti povestesc si iti faci singur o parere!
Ca locatie se ia una bucata rond mare, ale carui accese rutiere nu sunt semaforizate. La fiecare acces rutier se afla o trecere de pietoni relativ circulata. Traversarea prin aceste locuri se face printr-un acord tacit intre soferi si pedestri – fiecare acorda prioritate din cand in cand si totata lumea se misca intr-o siguranta relativa.
Iesind de la un fast food, colegul meu a fost martor fara voie la urmatoarea intamplare.
Un tip solid, mai mult ca sigur trecut des pe la sala de forta, dar cu o atitudine de om ce-si vede de treaba lui, s-a angajat in traversare. In momentul in care a pus piciorul pe carosabil, un bolid a pus o frana ce sugera depasirea vitezei legale si, imediat dupa, omul din spatele volanului a inceput sa claxoneze de zor. Probabil se grabea sa ajunga cu doua secunde mai repede la coada de la urmatorul semafor spre Unirii. Daca s-ar fi limitat la un claxon probabil ca lucrurile ar fi decurs alt fel, dar se pare ca graba era asa de mare incat a claxonat in continuu, de parca era retinut de la o treaba foarte urgenta de catre acel pieton.
Nu stiu ce e cu acesti soferi de bolizi, de cele mai multe ori cumparati din bani nu prea munciti, insa cred ca se simt puternici, superiori, invincibili. Eh… uite ca, de data asta, personajul nostru ce se deplasa per pedes a avut destule suparari adunate pentru a realiza cel mai simplu element intr-o confruntare: cu cat mai scumpe accesoriile, cu atat are mai mult de pierdut proprietarul in caz de incaierare.
Stai fara griji – nu s-a ajuns la bataie. Singurul care a avut de suferit a fost parbrizul bolidului. Mai exact omul nostru, dus la sala si aflat intr-o presupusa inferioritate datorita lipsei unui vehicul de lux, s-a apropiat de sursa claxonului si a lovit cu pumnul in parbirz. Apoi a mers mai departe, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu ii plang de mila soferului deoarece presupun ca si el a facut la fel de multe ori dupa ce a stresat pietoni ce traversau regulamentar, dar prea incet pentru caii lui putere. Nu a urmat nici un schimb de replici, fugarire sau violenta, ci numai procesul adunarii cioburilor de pe tapiteria din piele a scaunelor din fata.
Mai departe nu am informatii ce s-a intamplat. Totusi cred ca nu poti acuza pe cineva de “distrugerea proprietatii” intr-un asemenea caz fara sa ridici si carnetul soferului.
Traim intr-o lume de consum, in care foarte multe tari au cate ceva de care fac risipa. Romania este una dintre putinele tari care nu are acele resurse naturare, dar detine o populatie destul de desteapta incat sa plece cu prima ocazie la un loc de munca platit undeva mai la vest. Am spus “loc de munca platit” deoarece, condorm legilor economiei, un om se poate spune ca munceste si traieste in momentul in care din salariu, pe langa plata cheltuielilor de subzistenta, isi permite sa isi cumpere o casa, o masina si sa-si petreaca timpul liber (chiar si concediile) intr-un mod placut, preferabil departe de casa. As spune si de programul de lucru de maxim 8 ore pe zi, ceea ce depaseste trebuind platit dublu, dar Romania, cu oamenii de afaceri josnici (care mai apoi ne devin guvernanti), m-a scarbit inca de la “platit”.
Deci, deoarece nu ne incadram in standardele valabile pentru rasa umana ce ocupa vestul europei, avem si unele nevoi speciale. Mai exact nu suportam sa renuntam la mofturi, desi nu avem puterea financiara sa le intretinem.
Mha, tu! Da, tu, ala micu si cu ochelari care te dai om cinstit si esti doar un om batjocorit in copilarie care acum vrea sa fure de la restul populatiei ca sa te razbuni. Da, mha, tu, asta de ti s-a sculat nevoia de a pune ordine in vietile oamenilor care nici macar nu te-au votat. Boc parca te numesti, nu? Iesi de pe blog, ca oricum nu iti place sa ai in jur oamenii ce gandesc mai bine ca tine (la consilierii tai prosti ma refer).
Scuze de alineatul de mai sus. Este destinat celor care ocupa orice fel de functie fara sa-si asume responsabilitatea pentru ea.
Revenind… am gasit o solutie ce imbina economia de bani cu bunastarea fizica si transportul urban ecologic. Pe asta nu au cum sa-l interzica deoarece nu are pedale, nu are animale de tractiune si este dotat cu elemente necesare unui vehicul de inalta clasa: oglinda retrovizoare, bord cu indicator de viteza si nu numai, amortizoare si, desigur, poate fi inmatriculat. De asemenea pericolul de accident este redus considerabil din mai multe motive, principalul fiind posibilitatea de a fi semnalizat usor in conditii de iluminare slaba.
Alte avantaje ar fi faptul ca se pot transporta volume si mase mari de material, se reduc considerabil costurile de vulcanizare si poate avea utilitati multiple, nu doar de transport.
The Doctor: [noticing the rain] Oh! Get quite a bit of this, atmospheric disturbance. Still, it’ll pass. Everything does. Bye then, Wilfred.
Wilfred Mott: Oh, Doctor… what about you now? Who’ve you got? I mean… all those friends of yours…
The Doctor: They’ve all got someone else. Still, that’s fine. I’m fine.
Wilfred Mott: I’ll watch out for you, sir.
The Doctor: You can’t ever tell her!
Wilfred Mott: No, no, no…
Wilfred Mott: But, every night, Doctor… when it gets dark, and the stars come out, I’ll look up…on her behalf. I’ll look up at the sky…and think of you.
Noi, oamenii, simtim nevoia sa dam o insemnatate lucrurilor. De cele mai multe ori adevarata natura a lucrurilor ne scapa datorita cunostintelor limitate pe care le avem. Nu spun ca este vina noastra, ci doar faptul ca nu avem la indemana toate elementele necesare pentru a experimenta si a cunoaste ceea ce se intampla in jurul nostru. In general cultura oricarei tari contine o serie de explicatii ce tind sa linisteasca mintea, sa dea un raspuns intrebarilor. Culmea e ca aceste explicatii sunt mai mereu ilogice si cu nici un scop util pentru cei ce le cred, insa o populatie lipsita de initiativa si ascultand prelegerile unui grup mic si bine organizat devine intotdeauna mai usor de controlat.
Nu sunt ateu, dimpotriva – sunt convins ca exista forte mult mai puternice decat noi ce poate din cand in cand isi fac simtita infulenta. Asta nu ma impiedica sa am multe lucruri impotriva religiilor si metodelor folosite de-a lungul timpului. Poate cel mai important lucru pe care orice organizatie cu scop de promovare a unei zeitati derivate din cre(s)tinism l-a interzis masei oamenilor a fost informatia. Poti sa spui ca sunt nesimtit, insa gandeste-te cine controla educatia, cine detinea cartile si din ordinul cui a distrus Imparatul Teodosie Biblioteca din Alexandria. Da – crestinii. Dar ei nu sunt singurii ale caror precepte considera ca omul poate fi controlat numai prin violenta si ignoranta.
Stand uneori sa ma gandesc, am realizat ca aceasta mentalitate impusa de catre Biserica se potriveste perfect pentru o societate foarte saraca, eventual plasata intr-o zona dominata de desert, unde sursele de hrana (si de bunastare prin extrapolare) erau rare. Multe din regulile ce ne sunt impuse de mici erau menite sa protejeze anumite paturi sociale, altele sa previna conflictele sociale dand putere judecatoreasca unor oameni ce nu aveau ca sustinere o forta armata (politieneasca) si nu puteau apela prea usor la puterea exemplului. Femeia era privita ca fiind inferioara barbatului deoarece, din punct de vedere fizic chiar asa era, insa dominarea ei de catre mascul si pastrarea ei in casa erau menite sa nu tenteze raufacatorii ce nu aveau temerea ca “oamenii legii” ar putea sosi din clipa in clipa. Evreii si musulmanii nu au voie “de la Iehova” sa manace carne de porc, insa cati din ei stiu ca de fapt aceasta regula a aparut deoarece carnea de porc se altereaza extraordinar de repede, iar vremurile si zonele unde au aparut aceste religii refrigerearea era ceva de domeniul SF-ului.
Citeam o carte ce, teoretic, dorea sa demonstreze cititorului ca Biblia contine numai relatari perfect adevarate. In momentul in care simplifici actiunile descrise in “cartea sfanta” se poate observa o tendinta catre violenta a zeitatii descrise acolo. Pedepseste, indeamna la genocid si cruzime, cauzeaza cataclisme si se pare ca acestea ii sunt singurele arme de convingere. Ai putea foarte usor sa ma contrazici spunandu-mi si despre lucrurile bune atribuite divinitatii, dar eu te-as intreba scurt: “Stii ce este spalarea creierelor?” O discutie foarte aprinsa pe tema acestei intrebari am avut-o cu Parintele Tanase (senior) de la Mitropolia Bucuresti, un om ce se ocupa de o multime de acte de caritate, majoritatea cu scopuri ascunse de mintea “omului de rand”.
Citeam in carte cum Adam si Eva au fost goniti din Rai deoarece l-au dezamagit pe Dumnezeu. Orice minte (umana sau animala) este dezamagita intotdeauna NUMAI de lucruri ce nu le poate prevedea. Multi din cei dezamagiti nu ajung vreodata sa inteleaga cum s-a ajuns la acea situatie, insa unii reusesc sa vada, sa invete din propriile greseli si sa ierte, eventual chiar sa incerce metode noi, evoluate. Se pare ca zeitatea crestina nu este capabila sa-si inteleaga propria creatie, nu are nici o intentie sa o imbunatateasca si, nu in ultimul rand, este extrem de razbunatoare.
Ca o paranteza… stii ce contine Copacul Interzis? Ei bine… se pare ca Dumnezeu le-a spus celor doi ca fructele contin cunoasterea binelui si raului, iar acele animale ilogice create de el ar face bine sa nu ajunga a sti ce este bine si ce e rau deoarece mintea lor trebuie sa fie ocupata exclusiv cu proslavirea LUI. Problema mea e ca un om care nu stie ce e bine si ce e rau nu isi merita locul in vreun Rai deoarece practic nu face nici o alegere, deci nu poate fi numit buna sau rau, ci poate doar ignorant sau prost informat. Pana si un caine parasit isi alege noul stapan dupa criterii ce nu tin numai de hrana si afectiune, deci trage-ti singur/a concluziile!
Dumnezeu e acolo sus, nu raspunde la rugaminti, nu vorbeste decat unui om o data, te pedepseste daca te abati de la credinta, iti spune “daca-ti place, opreste-te!”, ii iubeste pe toti oamenii la fel, insa cei ce sunt “altfel” trebuie ucisi, te indeamna la pace, dar cine nu era de aceeasi religie trebuia sa devina scalv. Iar daca nu esti credincios complet si gresesti cel putin o data fara sa fi inteles cu ce ai gresit… te trimite in iad pentru tortura eterna. Dar te iubeste. Acum uita-te la cum iubesc tipii posesivi (de orice varsta), cu toate ingradirile pe care le pun si violenta verbala si fizica de care dau dovada. Vezi asemanarea?
Intr-o zi Parintele Tanase vorbea la telefon cu o doamna ce, dupa parerea mea, a facut prostia sa-i ceara sfatul legat de o chestiune foarte personala (motiv pentru care nu folosesc prea des nume in blog-urile mele). Lucrurile stateau astfel: familie cu parintii in jur de 35-40 de ani, cu 2 copii sub 14 ani si inca un copil pe drum. Problema era ca fetusul prezenta deformatii destul de grave ce, chiar daca nu i-ar fi provocat moartea, l-ar fi schilodit pe viata. Iti dai seama ca (aproape) orice om al bisericii ar spune: “este un suflet dat de la Dumnezeu si de aceea nu trebuie sa faci intrerupere de sarcina”.
Dupa ce a inchis telefonul l-am intrebat (poate putin cam direct): “Parinte, stiti ca distrugeti 5 vieti?” Desigur, a ramas perplex. Mi-a tinut predica aceea clasica ce spune ca orice viata este data de la Dumnezeu si este sfanta, iar omul nu are dreptul sa o intrerupa din proprie initiativa. M-am abtinut sa-l intreb de Sf. Ilie (care ucidea preoti inainte sa se caiasca), de cruciade, ura fata de alte religii si eventual sa mentionez daca el mananca sau nu carne din comert. Am incercat sa ma tin pe cat de mult pe subiect si am aflat ca aceea era o familie cu posibilitati materiale sub medie, adica isi permiteau o vacanta o data la 2 ani, amandoi parintii angajati, copilul mai mic in scoala primara si cel mare in generala.
Logica mea lua in considerare vietile tuturor membrilor familie. Un copil cu malformatii fizice medii nu se poate ingriji de unul singur nici la varste mai inaintate, deci automat toata atentia parintilor urma sa fie atrasa de mezin. Atentia, grija si afectiunea pentru copiii mai mari ar fi fost automat diminuate enorm, ceea ce duce la rebeliune ascunsa din partea acestora. In unele cazuri rebeliunea ascunsa poate da nastere unor oameni extraordinari, insa foarte rar.
Fondurile familiei ar incepe foarte repede sa se consume pe cheltuieli pentru ingrijire medicala si alte necesitati. Deci adio concedii, relaxare, investitii si bani pentru ceilalti 2 copii. Lipsurile financiare ar afecta foarte grav si moralul parintilor, nu numai progeniturile.
Mamele sunt extraordinar de iubitoare, iar instinctul le face sa isi orienteze intreaga atentie catre partea cea mai tanara a familiei, mai ales daca acolo se regasesc probleme foarte mari. Prin urmare libidoul se diminueaza enorm, iar neintelegerile intre cei doi soti devin inevitabile. Multe rupturi de familii se intampla in urma unor probleme emotionale ale partii feminine si a incapacitatii native a masculilor de a intelege aceasta parte a gandirii partenerelor. In acelasi timp sotiile tind sa considere afectiunea si tandretea catre sot (nu neaparat fizice) ca fiind neimportante in comparatie cu alte probleme, ajungand mai rau ca un barbat care, aglomerat de probleme, se retrage o perioada intr-o lume proprie pentru a se reface psihic.
Presupun ca nu este nevoie sa mentionez prea pe larg suferinta fizica a mezinului, sentimentele de inferioritate, ostracizarea la care este supus de catre societatea crestina in care traim si senzatia de inutilitate pe care orice om o simte cand nu poate fi ca cei din jur. Apar frustrari legate de teluri neimplinite si de faptul ca lucruri ce pentru cei de seama lui sunt perfect normale lui ii sunt imposibile.
Dupa ce mi-am prezentat argumentele in aceasta forma singura fraza pe care o mai tin minte din partea Parintelui a fost una ce facea referire la o asemanare izbitoare intre mine si un anume Hitler. In mod oficial si neoficial sustin ca nu consider persoanele cu orice fel de handicap a fi inferioare sau ca nu ar avea dreptul la viata, insa unui om cu deficiente fizice majore i-as adresa o singura intrebare: “daca ai putea sa te nasti in nou, ai vrea sa fii exact la fel sau cu un fizic intremat?”
Alta data, acelasi preot a venit insotit de un anume domn doctor pentru a printa un calendar de dimensiuni generoase care continea 365 de poze cu sfinti ortodocsi. Deoarece era tura de seara si ramasesem singur in birou, fara seful de departament care m-ar fi indemnat sa nu il mai tachinez pe “sfintia sa”, m-am bagat iar in seama, dar la inceput nu eram manat decat de curiozitate.
“Ce este asta?” am intrebat. Se pare ca parintele stia unde se poate ajunge, asa ca a preferat sa nu imi raspunda. Dar am vazut privirea lui plina de mila la adresa doctorului ce, crezand ca ma poate invata ceva in domeniul ilustru al credintei, s-a decis sa-mi raspunda si chiar sa intretina o discutie. “Este un calendar” mi-a raspuns el. S-a dus langa print si a continuat: “Cand pleaca un parinte in delegatie sau i se spune ca va veni o sarbatoare, i se arata imaginea respectiva (arata cu degetul un sfant) si cea care reprezinta ziua cu pricina. Asa copilul invata sfintii crestini.”
Am prieteni preoti, insa ii cunosc, le stiu metodele si am un respect foarte mare pentru ei ca oameni. Dar de data asta nu m-am putut abtine si am spus: “Adica… spalarea creierelor, nu?” Puteam sa spun “indoctrinare”, dar eram suparat din nu tin minte ce motiv. M-a intrebat ce vreau sa spun si i-am explicat despre cateva lucruri ce se folosesc in “indoctrinarea fortata”. Avem doua metode clasice: durere si limitare.
Indoctrinarea prin durere se mai numeste si “spalarea creierelor”. Se ia una bucata victima (sau acuzat, in vremurile cand violenta era “rupta din Rai”), se bate bine si cat mai regulat pana cand acesta invata programul torturii. Intr-o zi tortionarul vine la program fix si ii spune victimei ceva de genul: “Vrei sa vezi ce baiat bun sunt? Uite… azi nu o sa te bat, doar asa, pentru ca imi placi”. Urmatoarele batai se aplica dupa program pana cand victimei i se cere sa faca un lucru simplu pentru a evita inca una din pedepse. Apoi urmeaza sarcini din ce in ce mai grele, iar in momentul in care bataile sunt eliminate complet subiectul este deja fidel tortionarului. O metoda asemanatoare se aplica pentru domesticirea animalelor: se infometau o perioada, apoi deveneau fidele persoanei care le hranea.
In istoria religiilor au existat oameni ce au fost supusi la suferinte, apoi motivul suferintei a fost indepartat si acei oameni fictionali au ramas complet fideli zeitatii respective. Au finalizat in exact acelasi stadiu material si moral cum au inceput, insa psihic au capatat “frica de Dumnezeu”. Se vede vreo asemanare?
Limitarea este ceva mai elaborata si aplicabila maselor, numindu-se in termeni oficiali “indoctrinare”. Se scot din circulatie informatiile, iar apoi singurele date pe baza carora creierul “supusilor” poate calcula posibilitati sunt furnizate de catre indoctrinator. A se vedea ce am spus mai sus despre cine controla informatia in evul mediu si actiunile intreprinse pentru a scoate din circulatie orice altceva. Suna aberant, dar demonstratiile au fost foarte simple, unele mai crude ca altele. Cea mai miloasa este reprezentata de un copil luat din orice natie de pe glob si crescut intr-o societate diametral opusa – mentalitatea va fi a tarii adoptive, nu a celei unde s-a nascut. Demonstratia mai cruda a fost descoperita o data cu un copil crescut pret de cativa ani de animale salbatice – acesta nu stia ce este comportamentul tipic uman, nici macar cum sa mearga pe 2 picioare, considerandu-se un animal defect.
Capacitatea de a trece peste conditionarile limitarii nu inseamna neaparat ceva bun. Majoritatea celor care reusesc devin rebeli fara cauza, atei fara nici un fel de logica (nu ca nu ar exista si atei cu minte extraordinara). Asta e la fel de rau precum un om ce nu stie sa delimiteze binele de rau si actioneaza in virtutea inertiei sau doar de dragul opozitiei, nu pentru ca ar avea vreo idee daca ceea ce face este benefic sau nu macar pentru propria persoana, daca nu si pentru cei din jur.
Metoda clasic-crestina este: “Daca-ti place, opreste-te!” si mai nou “Esti nascut din pacar, deci esti pacatos si doar Biserica iti poate oferi mantuire.”
Cred ca in clipa asta par un satanist convins. Nu sunt. A nu fi crestin nu inseamna a fi rau, a nu gandi ca tine nu ma face incapabil de gandire, iar a nu crede in Biblie nu inseamna a fi lipsit de morala. In cazul multor oameni pe care-i cunosc, moralitatea, spiritul civic, respectul si intelegerea fata de ceea ce-i inconjoara sunt mult mai ridicate decat in cazul marii majoritati a oamenilor “dusi la biserica”. Asta poate se intampla deoarece acei oameni isi mentin mintea deschisa, incearca sa vada dincolo de aparente si se adapteaza atunci cand descopera ca nu au dreptate, refuzand sa poarte “ochelarii de cal” impusi de cultura sociala si bisericeasca.
Traim intr-o era in care informatia este la indemana multor oameni, deci preceptele se pot diminua in favoarea conceptelor proprii derivate din studiul mai multor perspective asupra aceluiasi lucru. Partea proasta e ca prea putini folosesc informatia pentru a face bine (a se vedea articolul Deceit) si, cand vad ca au putina putere, devin corupti foarte repede.
Revenind pentru o clipa la doctor si calendarul sau, m-a intrebat de ce religie sunt. I-am spus ca sunt Cauzalist. El m-a intrerupt spunand ca, din moment ce am fost botezat, sunt crestin. L-am intrebat simplu: “Copilul dumneavoastra este influentat cumva sa accepte religia crestina, sau a studiat din proprie initiativa povestile Bibliei inainte de a va cere sa-l bagati cu capul sub apa sfintita si cu ochii in poze cu sfinti?”
Bunica din partea tatalui meu, o femeie foarte credincioasa, mi-a spus ca nu conteaza in ce zeitate crezi atata timp cat esti om cu oamenii. M-a convins instantaneu sa renunt la ura ce o aveam pe atunci fata de religii si sa incerc, in primul rand, sa ma impac cu mine si sa inteleg lucrurile inexplicabile ce mi s-au intamplat sau mi-au fost povestite. Tot asa o formatie de heavy metal mi-a linistit sarcasmul pe care-l aveam la adresa lacaselor de cult. Am studiat istoria arhitecturii bisericesti si stiu ca nimic din ce tine de acel loc nu are de a face cu divinitatea, dar a fost de ajuns o simpla intrebare din melodia St. Patricks’s: “de ce sa ma inchin unor statui cand ma simt mai aproape de Dumnezeu cand merg pe strada?”.
Te las cu o replica a lui Zorba Grecul spusa preotului din sat: “Pe vremuri credinta era simpla: eram doar noi si Dumnezeu. Apoi v-ati bagat voi la mijloc.”
